20 februarie 2018

Ellen Greve - Jasmuheen - New Age

De ani de zile o studiez pe această femeie:- Ellen Greve - Jasmuheen - şi cred că soseşte cât de curând acel moment în care să adopt traiul său de viaţă...

Mă fascinează să îmi depăşesc limitele mentale şi uneori am reuşit, alteori am dat greş, dar am învăţat că pot dacă vreau cu adevărat ceva.
Lumea mi se deschide, podurile mi se deblochează, iar cheile potrivite sunt deja în lacătele de la uşi închise...
M-am născut să descopăr lumea şi să mă bucur de toate sentimentele pe care le trăiesc. Am realizat într-un final că viaţa mea (la maturitate) nu depinde de nimeni altcineva, decât de gândurile şi acţiunile mele.
Să fie bine, că rău e uşor a fi... să fie bine pentru mine, să fie bine pentru tine, să fie bine pentru toţi cei care chiar nu ştiu ce e ăla bine.

E mult efort în spatele unui eveniment

Cine crede că a organiza un eveniment cultural este uşor...
se înşală amarnic.
Când comunici cu oameni diferiţi din diferite domenii de activitate este un efort colosal, dar eu am ştiut întotdeauna că pot să fiu un catalizator.:)
Am întânit în ultimii 7 ani tot felul de oameni... artişti cu renume care m-au dezamăgit cu ego-ul lor cât China..., dar am avut puterea să trec peste toate aşteptările mele de la ceilalţi şi să am speranţa că până la urmă voi organiza evenimente cu oameni de calitate. 
Anul acesta va fi un eveniment diferit, tocmai pentru că eu m-am poziţionat altfel decât în ceilalţi ani faţă de mine în primul rând. :)
Nebunia mea cu acest proiect "Poarta către tine" va fi până la urmă dusă la bun sfârşit şi voi demonstra cu ajutorul celorlalţi (care gândesc ca mine) că într-adevăr ARTA şi CULTURA pot "salva"  şi uni cetăţenii oricărei societăţi de virusul manipulării în masă. Românii au o multitudine de motive să fie mândri de ei şi de ţara în care s-au născut!!!
Eu sunt mândră de faptul că m-am născut în mijlocul României: Mediaş!!!
Fac tot ce îmi stă în putinţă să scot în evidenţă FRUMOSUL sub toate formele lui în ţara mea: ROMÂNIA!
Puteam să plec de atâtea ori din ţară, chiar am avut câteva încercări, dar ceva mă ţine cu forţa pe acest pământ românesc.
Să fim sănătoşi şi să facem fiecare cum e mai bine nouă înşine şi apoi şi celorlaţi din jurul nostru!
Pentru evenimentul din 3-4 martie, 2018 am mari emoţii. 
Cu cât avansez mai mult în vârstă îmi dau seama că sunt mic copil pe lângă cei care promovează arta şi cultura în România.În fine... Sper să iasă mai bine decât în toţi ani şi la anul să fie şi mai bine. Sănătoasă să fiu! 

http://poarta-catre-tine.blogspot.ro/2018/02/afis-eveniment-descopera-arta-3-4.html

12 februarie 2018

- Cititorule, s-ar putea să nu fiu la înălţimea aşteptărilor tale... !



Mă uit din nou în trecut... ai putea spune că nu e bine... că trecutul e trecut şi să îl las acolo unde e...
Mda... dar trecutul meu a creat prezentul meu.
Lansam în 2012 la Ipoteşti prima mea carte... nici nu am vrut, dar mi s-a cerut de către cititorii blogului meu...
Când sunt rugată de mai mulţi oameni să fac ceva: fac.
Îmi place să ajut, să mă dedic cu totul altor oameni... îmi place să fiu utilă societăţii în care trăiesc.
Mă uitam: în lumea virtuală ce am făcut în ultimii 5-6 ani... nu sunt mulţumită total, dar măcar nu am stat pe loc... m-am mişcat cât am putut şi pe unde am putut... am încercat să promovez oameni buni într-o lume în care valorile sunt non-valorile... am încercat... poate uneori am reuşit...
Acum mă gândesc că foarte mult nu m-am schimbat... sunt tot o visătoare... sunt tot o "puştoaică" care crede într-o lume posibilă mai bună... sunt tot eu care cred că tu şi tu suntem în esenţă prieteni la bine şi la greu... sunt tot eu care am credinţa că oamenii sunt buni şi dacă sunt oameni răi asta se datorează doar fricii lor de moarte socială sau de moarte fizică...
În trecut mă enervam foarte tare când observam superficialitatea unor oameni... acum nu mai dau importanţă oamenilor plini de ego.... acum am înţeles că nu pot schimba pe nimeni şi că nu pot forţa pe nimeni să facă ceea ce nu doreşte să facă...
Acum poate sunt mai înţeleaptă cu 10% decât acum 5-6 ani şi asta doar pentru că am trăit intens fiecare clipă şi am realizat că viaţa e scurtă şi nu mai am timp să pierd timp.
Poate doar acum am deschis într-adevăr poarta către mine... poate.
În data de 3-4 martie a acestui an voi fi din nou organizatorul de bază a evenimentului "Descoperă ARTA!" în spaţiul expoziţional "Casa Cărţii" - Centrul Cultural Piteşti a Asociaţiei Poarta către tine. Am emoţii, dar ştiu că emoţiile mereu mi-au fost constructive.
Cititorule, nu te îndemn să vii să vezi ce se va petrece acolo, că s-ar putea să nu fie la înălţimea aşteptărilor tale şi chiar nu doresc să dezamăgesc pe nimeni.
Acum mi-au venit în cap aceste versuri ale lui Ion Minulescu din poezia "A XI-a poruncă":

Ascultă, priveşte şi taci!...
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!

8 februarie 2018

Discuţie în metrou - incredibil cât de siguri pe ei sunt unii bărbaţi!


Un biet paznic fustangiu mă abordează în metrou cu tupeu invitându-mă la o pizza.
Deja zâmbeam. Că era clar că el dorea o altfel de pizza.
Îi spun pe un ton cât pot de politicos că nu îmi place să mânânc pizza... la care el întinde coarda răbdării mele la astfel de abordări îndrăzneţe şi mă întreabă ce îmi place să mânânc... îi spun că nu îmi place să fiu abordată de indivizi libidinoşi ca el. Se uita cu o privire goală la mine dându-mi de înţeles că nu a înţeles. :) Îi spun pe limba lui: nu permit anumitor bărbaţi să se dea la mine, mai ales în felul în care o face el. Acum zâmbea el. Îmi spune că înţelege, dar el poate să îmi ofere sărutări pe tot corpul. M-a făcut să râd cu zgomot. Menţionez că nu sunt genul de persoană care să râdă din orice, dar prostia mă amuză şi în acelaşi timp am alergie la ea... îl întreb pe unde e paznic. Mândru, nevoie mare, îmi spune că e paznic de bază la Rafinărie în Piteşti. :)
Zâmbeam din nou că mi-a adus aminte de o perioadă a vieţii mele când am lucrat în dispeceratul de pază şi protecţie la Arpechim S.A. Îl întreb de câţiva "şefi" de pe acolo. Nu îi ştia, deoarece au dispărut cu toţii de pe acolo fiind înlocuiţi de alţi "şefi" de la o altă firmă nouă de pază unde lucrează individul pus pe agăţat la nici 7 dimineaţa.
Îi comunic că am lucrat pe acolo prin 2007 şi cunosc modul de gândire a majorităţii bărbaţilor din pază... omul nu se dădea bătut şi tot insista că el face un sex oral excelent...
Îl întreb ce vârstă are şi îmi spune că tocmai a împlinit 50 de ani. Înţeleg că masculul feroce se lupta cu andropauza. Îi spun clar şi concis: sunteţi sub nivelul meu de interes. Aveţi în cap acum doar: sex şi bani. El mândru îmi spune că câştigă 5000 ron pe lună şi că are o concubină de 27 de ani gravidă cu primul lui copil, dar e bărbat şi îi mai trebuie o femeie între 25-35 de ani şi că eu sunt femeia pe care o caută de multă vreme. Râdeam. El crezând că mă gâdila la urechi cuvintele lui dulci... îl privesc fix în ochii lui cu privire golaşă şi îi spun: sunteţi pedofil! La care el revoltat: nu sunt, doar îmi plac fetele cu cel puţin 20-25 de ani mai tinere ca mine. Mda... îmi dau seama că e ceva mai mult decât afişa el şi îl întreb dacă e lovit la cap... îmi spune că a avut un accident în Drumul Taberei unde s-a dat cu maşina peste cap de 3 ori si că a fost în comă o lună de zile... nu îmi dădeam seama de cât de adevărat era ce povestea... având o oarecare atenţie îmi răspunde, până să apuc să îl intreb eu, că psihologul firmei i-a dat aprobarea de a lucra în condiţii de risc. Deştept psiholog, sunt ironică..., care a aprobat ca un om dezaxat să apere un obiectiv de risc major...
Da, e nevoie de psihologi şi psihiatrii compentenţi în fiecare unitate de lucru în societate.
Adevarată vorba aceea: toţi suntem nebuni, dar nu suntem toţi cercetaţi. ;)
întâmplare petrecută în data de 21 ianuarie 2018

5 februarie 2018

Nu ucide copilul din tine!

Un articol în care mă regăsesc şi îi regăsesc pe părinţii mei şi pe copiii din zile noastre. 
http://www.catchy.ro/parintii-de-azi-nu-mai-au-co-pardon-curaj/93039
Iau contact des cu adolescenţi şi sunt uimită cât de departe sunt de ceea ce am fost eu când eram adolescentă. 
Azi tinerii nu mai citesc, nu mai merg la teatru, concerte de muzică clasică... azi tinerii merg în baruri de la 15 ani şi au preocupări serioase de a se juca sex sau jocuri de noroc sau de a câştiga timp prin a căuta orice pe google sau facebook... în ce lume trăiesc... ştiinţa chiar a învins credinţa (că efortul personal e important pentru dezvoltarea psihica si fizica a fiintei umane)... tot ceea ce a fost odată bun acum e doar un mit... Acum doar dai send  (trimis) şi primeşti un gift (dar) dorit. 
Vorbeam cu mama într-o seara şi îi spuneam: mamă, o să devenim roboţi... întâi roboţii altcuiva şi apoi cu totul toţi roboţi... apoi va fi un boom şi dispărem de pe faţa pământului. Supravieţuitorii o vor lua de la capăt cu descoperirea uneltelor de a se descurca pe un teren arid. Poate şi ei o vor numi memorie colectivă atunci când le vine inspiraţia de a face ceea ce nu ştiau a face...
Originea fiinţei umane nu se ştie de unde ce şi cum, dar eu îmi permit să presupun că noi, oamenii am fost de multe ori pe pământ şi am dispărut de multe ori şi du-te vino ăsta s-a datorat numai dorinţei acerbe a unora care au vrut să stăpânească peste toate fiinţele umane. Doar că universul mereu este într-un echilibru perfect şi când mintea minte şi se minte exagerat suflarea îmbâcsită umană dispare, tocmai pentru a respira o gură proaspătă de aer inspirată şi expirată de suflete vii... 
sunt destui morţi vii care respiră... repet: universul ştie când e supra saturat de ipocrizii sau iluzii deşarte şi îşi are modul său de a înlătura morţii de vii şi a proteja viii de morţi.
Am încă credinţa că Dumnezeul tuturor oamenilor de pe Terra se va îndura de prostia umană şi va da încă o poruncă, musai respectată, omenirii... mi-aş dori să fie: nu ucide copilul din tine!

În poză este mama mea fericită în natură! - a primit un cadou de la mine o călătorie la pas prin pădurea din sat înainte de ziua ei de naştere cu o zi anul trecut.

3 februarie 2018

Nu mai spun nimic şi totuşi spun

Oare de ce să mai vorbesc mult şi prost... când pot să tac mult şi bine?
Oore de ce să mă chinuie talentul... când de fapt nici nu simt că am talent cu adevărat?
Oare de ce să mă întreb atâtea... când de fapt nici nu accept răspunsurile altora?
Oare de ce să lupt cu morile de vânt... când eu sunt o moară de vânt?
Oare de ce să iubesc... când de fapt nu mă iubesc pe mine?
Oare de ce să ies... când îmi e atât de bine în mine şi cu mine?
Oare de ce să am pretenţii de la alţii... când eu nu fac ce fac alţii?
Oare de ce să mă dau mare... când eu sunt atât de mică?
Oare de ce: "nu" şi oare de ce: "da"... când poate să fie doar: "pot şi vreau"?
Oare de ce tu şi oare de ce eu... când putem să fim noi?
Oare de ce atunci şi nu acum?
Oare de ce respir?
Oare de ce trăiesc?
Oare şi oare... dar cred că răspunsul la toate întrebările mele este: Iubeste!
Punct.

13 ianuarie 2018

Confesiune

Sabina
Am inceput sa vorbesc azi

:)
Si cum e?
Dar nu trebuia mai multe zile?
Cum ti s-a parut?
Sabina
Iti las scris mai incolo
Multumesc pentu intelegere!
:)
Sigur... ok... no rush :)

Sabina
Am fost plecata si de aceea nu ti-am putut vorbi
Sabina
Da, trebuia sa fie mai multe zile, doar ca atat cat a fost... a fost suficient. O sa fac la vara asa cum trebuie si poate chiar mai mult de 7 zile. In 2006 am tacut 3 zile. Acum 5 zile jumatate. Am depasit. E ok. Sunt mai linistita. Mai concentrata si fac cam ce doresc, dar nu inainte sa ma gandesc - macar pana la numar la 10 in gand.
Sabina
:)
Sunt recunoscatoare pentru tot ce traiesc. Mi se confirma inca o data ca dupa fiecare moment in care ma gandesc serios sa ma omor.... se intampla sa ma reinventez.
Este clar si limpede ca am nevoie de mine in mine. Am permis sa fac altor persoane pe plac, iar pe mine sa ma plasez in plan secund. Nu procedam deloc corect.
Asta nu inseamna ca imi fac inima de piatra. Doar ca nu imi voi mai permite sa fac ceea ce imi ingradeste libertatea interioara.
Am cautat toata viata-mi o iubire neconditionata
Nu mai caut
Daca apare ca o boare bine, daca nu, oricum, am multe de facut.
Si e buna tacerea, dar si iertarea, si totusi cea mai sacra este iubirea de armonie.
👍1
Sunt inca in proces de asimilare de informatii
Am muuult, multe de invatat de la mine si din raportul interactionarii cu ceilalti
Dar sunt si voi fi mai precauta cu persoanele cu, care iau contact
Imi voi urma motto-ul personal
Imposibilul e mereu posibil, anormalitatea fiind factor de progres.
👍1
Recunosc ca ma ghidez si dupa ceea ce a spus Thales din Millet
"Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intreg universul."
Si mai un psalm
In fine
Sper ca esti ok si iti vezi frumos de viata ta.
;)
Ai grija de tine si de cei de langa tine! - este o urare care mi-o fac si mie. 😛
Seara inspirata si spor la relaxarea mintii de peste zi pe care o faci citind!

Mh
Am citit cu atentie
Foarte frumos :)
Ce inseamna pent tine iubirea neconditionata, de ce e nevoie de ea in viata ta?
Care sunt conditionarile?

Discuţie interesantă purtată în miez de noapte pe Facebook

"Pitesti Pitesti
11 ianuarie la 11:38 · 
Incă o zi de tratament şi da, e adevărat că durează ani de zile înainte să ne simţim în viaţă... în tot acest timp petrecut cu efectele secundare ale chimioterapiei, radiaţiilor şi altui medicament care ajută organele să se recupereze, dar nu s-au mai întors. La 100 % din cauză că sistemul imunitar s-a înrăutăţit, a devenit slab şi lipsit de putere.
Desigur, în cele mai dificile momente ale vieţii, îţi vei da seama cine sunt prietenii tăi adevăraţi şi cei care te apreciază, chiar şi pe această mică listă a unor membri ai familiei.
Din păcate, la fel ca majoritatea prietenilor, prietenii fb nu scapă de această realitate, sunt mai uşor de pierdut în mijlocul poveştii tale. Ţi se spune "dragă prietene" din păcate nu ţi-au citit mesajul când au văzut că e lung. Mai mult de jumătate s-au oprit din citit. Unele dintre ele pot fi deja în următorul mesaj în noutăţi.
M-am decis să postez acest mesaj pentru mine şi, de asemenea, să sprijin familiile prietenilor şi familiei care au luptat cu cancerul, această boală teribilă care îi afectează pe cei care suferă şi pe cei dragi care urmează până la sfârşit...
Acum mă întorc la cei care au timp pentru a citi acest mesaj până la sfârşit... un mic test, dacă este aşa, doar pentru a vedea cine citeşte, şi cine îl împarte fără să citească.
Dacă ai citit totul, sper că Dumnezeu te va ajuta şi-ţi va proteja fiecare moment din viaţa ta.
Cancerul este un inamic foarte invaziv şi distructiv pentru corpurile noastre. Chiar şi după încheierea tratamentului, corpul rămâne în şanţ, pe o parte a vieţii, pentru a încerca să repare şi să trateze daune cauzate de tratamentul bolii. E un proces dureros şi foarte lung.
Te rog, în onoarea unui membru al familiei sau a unui prieten care a murit de cancer, sau care continuă să lupte împotriva acestei boli, copiază şi lipeşte acest mesaj ca pe o postare pe fb-ul tău.
De câte ori i-am auzit pe alţii spunând: "Dacă ai nevoie de ceva, nu ezita să mă suni, eu voi fi acolo să te ajut".
Aşa că pun pariu că majoritatea au văzut acest mesaj (May - chiar citit până la sfârşit) şi l-au postat pe peretele lor, pentru a-şi arăta sprijinul pentru familia / prietenul care poate lupta.
Dacă ai făcut-o se încheie cu a copia şi a lipi - nu distribui acest mesaj.
Aş dori să ştiu cine este capabil să investească un minut din ziua sa şi să citească până la sfârşit.
Dacă ai terminat, scrie "făcut" în comentarii. Ca să-ţi pot mulţumi."


În urma acestui mesaj, postat de o fostă colegă din şcoala generală, am avut bucuria de a purta o discuţie interesantă cu un om matur:







10 ianuarie 2018

Am încetat să tac şi mă simt mai înţeleasă.... cu mine... de mine...

http://devorbacutine.eu/10-cele-mai-bune-sfaturi-spuse-de-osho/


Da... am încetat să tac din gură... hai să scriu corect: Am încetat să tac - . -
.PUNCT.


 La ora 07:10, data 09.01.2018 am început să vorbesc cu mine în oglindă. Să cânt cum pot şi eu.... Maria Tănase melodiile:
"Blestem", 
şi



.PUNCT. apoi am coborât la ai mei şi am vorbit cu mama şi tata.... le-am comunicat că plec la Câmpulung Muscel să mă plimb şi să mă întâlesc cu profu' de istorie.
Plecată am fost şi m-am întors mai bogată cu o carte pe care mi-o doream de câţiva ani: 
https://nemira.ro/sfarsitul-copilariei-paperback şi cu un inel gen verighetă primite de la Sorin. Dar cel mai important m-am întors peste medie de bogată de paharele de vorbă "băute cu o sete nebună... " cu un potenţial bun prieten şi cu mama acestuia.
Mama şi copilul mi-au zdruncinat credinţele minţii şi mi-au dăruit sfaturi gen: "nu munci prea mult pentru că astfel nu ai timp să te bucuri de viaţă", "respiră,! respiră...", "mai calm...", "uitarea e benefică pentru rănile adânci, aşa că e bine să uiţi, dacă nu poţi ierta încă", "mănâncă doar ce îţi place şi doar când simţi să mănănci ordonat şi curat".... Da... Acum încă asimilez ceea ce am primit cu atâta dăruire gratuită.PUNCT.
Nu am mai simţit să scriu repede că nu mai tac... Până la urmă nu am tăcut pentru nimeni altcineva decât pentru mine... şi mai am câteva bătălii bune şi durecu mine, dar din care să ies cu fruntea sus şi pieptul înainte zâmbind.
Da, e de bine! Voi scoate la iveală tot ce e mai bun din mine...penru mine, automat şi pentru tine... pentru că în mine zac zăcăminte de memorie colectivă moştenită de la părinţi, buni şi străbuni... străstrăstrăbubunini.PUNCT.
Ne vedem în curând într-un PUNCT şi vom construi o linie continuă sau discotinuă în funcţie de lungimea de undă pe care suntem, vom fi, dar mai ales în cea în care dorim şi vrem să fim.
Am întredeschis poarta către mine şi licăre acolo ceva în universul meu existenţial... e poartă grea şi încă sunt mică, dar mai pap ceva, mai citesc: o carte, un om, un suflet, o piatră, un fir de iarbă, etcetera. -.... - privind cerul şi simţând pământul sub tălpile goale.
Gânduri pure să ai şi inima deschisă să o laşi, să îi permiţi să fie... către universul tău existenţial.
Mulţumesc din tot sufletul pentru înţelegerea şi iubirea dezinteresată pe care mi-o porţi atunci când o merit cel mai puţin! 
Divinitatea din mine salută divinitatea din tine cu un zâmbet oate tâmp, dar sincer şi în acelaşi timp ghiduş. :)

8 ianuarie 2018

M-am hotărât să tac timp de o săptămână - ziua IV partea a 2-a

O singură dată am iubit în viaţa asta un bărbat! Şi poate mulţi care mă cunosc superficial cred că e vorba de fostul soţ, dar nu despre el e vorba, ci despre acel el care mi-a scris aceste scrisori în urmă cu aproape 19 ani:















L-am mai căutat după divorţul meu, dar deja era în America. Acum ştiu că tot pe acolo e... căsătorit cu o tipă faină ca el şi au 3 fetiţe minunate! Mă bucur mult din tot sufletul pentru ei, şi în mod special pentru el! Mulţumesc, Costi, pentru că mi-ai oferit ocazia în viaţa asta să iubesc pur şi necondiţionat! Sper să mai pot simţi dragoste pură. cândva, cu altcineva, dar toate la timpul lor dacă e să fie.
Ai grijă de tine, suflete, oriunde ai fi!