27 decembrie 2009














Da... Din nou acel "da" pe care inima mi-l cerea sa apara in fiinta mea.
Doar cateva secunde, se poate sa fi fost doar fractiuni de secunda, in care te-am privit si am stiut ca esti ceea ce cautam de atat amar de vreme. Nu am mai asteptat mult si am reactionat la primul impuls (dupa parerea multora gresit)si esti cu mine acum, esti in mine acum, acum si pentru intotdeauna o parte din ceea ce sunt si voi fi pe viitor. Iti multumesc, cu toate ca niciodata nu, vei sti cu adevarat acel "da" din inima mea pe care il reprezinti.
Da! Esti 1% din esenta pe care El si-a dorit sa existe!
1%... 1% din eu... 1% din noi...
Trifoi cu patru foi, ce noroc!

cuvinte banale pentru tine, dar atât de semnificative pentru mine...


Aceeaşi paşi... unul după altul.. şi uneori în acelaşi timp... printre oameni, prin locuri cunoscute şi necunoscute...
M-am uitat de multe ori în ochii lor... în ochii celor din jur... am văzut multe, am vazut puţine...
Puncte de suspensie... Goluri pe care încă le păstrez cu plinul din suflet.
……………………………………………………………………..

Da... Din nou acel "da" pe care inima mi-l cerea să apară în fiinţa mea.
Doar câteva secunde, se poate să fi fost doar fracţiuni de secundă, în care te-am privit şi am ştiut că eşti ceea ce căutam de atât amar de vreme. Nu am mai aşteptat mult şi am reacţionat la primul impuls (după părerea multora am procedat greşit)şi eşti cu mine acum, eşti în mine acum, acum şi pentru întotdeauna o parte din ceea ce sunt şi voi fi pe viitor. Îţi mulţumesc, cu toate că niciodată nu vei şti cu adevărat acel "da" din inima mea pe care îl reprezinţi.
Da! Eşti 1% din esenţa pe care El şi-a dorit să exişti!
1%... 1% din eu... 1% din noi...
Trifoi cu patru foi, ce noroc!

12 august 2009

... "goi"...


Încep acest eseu care se pare că se cere a fi scris .. sunt gânduri care de multă vreme sălăşuiesc în interiorul meu şi se poate întâmpla să le fi gândit şi tu cândva… deci nimic nou sub soare …
Acum eşti aici în acest moment şi citeşti ceea ce eu am considerat că poate fi ceva important pentru tine. Tu ai ales acest moment să îşi laşi ochii să vadă, mintea să priceapă şi sufletul să simtă şi îţi mulţumesc pentru asta.
A fost scurta mea introducere la ceea ce va urma, dacă vei avea răbdarea să urmăreşti...

Ne naştem goi şi neatenţi, pentru că au grijă alţii de noi să supravieţuim... să ne ofere ceea ce avem nevoie pentru a ne numi oameni. Şi cu trecerea timpului începem să ne comportăm cum suntem învăţaţi, ajungând la un moment dat să ne asumăm învăţăturile şi să învăţăm la rândul nostru şi pe alţii goi...
Suntem ca nişte seminte şi devenim în funcţie de soi ceva... o creaţie a Creatorului....

Fiecare dintre noi este unic, ne asemănăm cu alţii din multe puncte de vedere, dar atât de diferiţi ( în funcţie de soi ) şi de aici haosul... unul din noi crede că celălalt e mai bun sau mai prost... începem să căutam să avem tot ce credem că nu avem, dar care e deja în noi de la început şi unii se trezesc şi golesc învăţăturile şi ajung la aceea stare ... stare pe care eu încă nu o cunosc...

20 iunie 2009

...sunt momente


...sunt momente în care ne pierdem controlul ...
momente de care ne este teamă şi pe care nu le simţim prea confortabil...
dezechilibru pierdut...
avem în noi o putere nebănuită la care sperăm, că, cică, speranţa moare ultima....
privim în faţă, în spate nici nu ne mai vine...
şi vedem doar ce vrem noi...
chiar, uneori, întrebându-ne dacă nu avem probleme cu vederea.
O lume în care trăim, o lume în care dăm din coate. ..
să ne facem loc printre oameni, dar oameni suntem şi noi ...
şi fugim...
şi alergăm...
şi depistăm la un moment dat că totul e o păcăleală a minţii...
că ceea ce ne face cu adevărat fericiţi nu există...
pentru că fericirea nu există, e doar o închipuire a visătorilor.
Ce rămâne?
O amintire a ceea ce a fost şi o speranţă a ceea ce visăm să fim...

7 iunie 2009

un şir de gânduri...




De multe ori mi se întâmpă să merg printre oameni... să fiu printre străini, dar de fapt să fiu printre stări atât de cunoscute... Se spune că suntem diferiti, că suntem unici... se spun multe, se înţeleg puţine şi rămân nerostite grămezi de cuvinte... Trăim în interiorul nostru... în ideea că suntem speciali... Cine nu recunoaşte că măcar o singură dată nu s-a crezut special, îl rog ( o rog ) să se uite în oglindă!

2 mai 2009

- Ce am fãcut ca sã merit o prietenã ca tine? Aaaa... ceva într-o altã viatã?



William James, acel filozof american a spus odatã:"Începeti sã fiti acum,
ceea ce o sã fiti mai târziu". Oamenii s-au întrebat: "Cum?"
Cel mai profund conducãtor, de la început, este imaginatia.Abilitatea de a ne proiecta si a ne construi propriul viitor din mii de posibilitãti pe care le avem în fatã.Ca sã îti imaginezi, îti trebuie curaj si eforturi, dar asta ne da si speranta. Speranta cã vom fi autorii destinelor noastre, speranta cã deciziile pe care le luãm acum,ne vor afecta viitorul. Chiar dacã lumea ne poate depãsii...
Putem sã luãm speranta din ea. De la frumusete, de la promisiuni, de la simplul fapt cã avem talentul de a ne imagina pe noi în viitor din toate minciunile posibile care
trec prin fata ochilor nostri.Trebuie sã ne imaginãm vietile noastre bune.
Trebuie sã ne fortãm constiinta. Constiintã este vocea lui Dumnezeu.
Natura din inima omului.

22 aprilie 2009

Te caut şi am obosit...



Te caut de ceva timp.. simt că te-am găsit aşa cum aş fi vrut să fii, numai că e imposibil să fim împreună... eu nu vreau, tu nu vrei... vrem libertate... o avem şi aşa ..., dar realizăm fiecare că doar a se pronunţa că am fi împreună ar duce la monotonie... Aşa că... continuăm să filtrăm, să ne căutam privirile şi să ne privim pe furiş în ochi... eşti cu mine, eşti în mine.. eşti uneori alături de mine, dar tu eşti pentru tine şi eu-s pentru mine...

5 aprilie 2009

Suntem oameni şi vrem să ne depăşim condiţia...


Suntem oameni şi vrem sa ne depăşim condiţia... unii spun că suntem îngeri coborâţi pe pământ, alţii că suntem extratereştrii veniţi la şcoală pe Terra pentru a acumula noi cunoştinţe, alţii spun că suntem una şi aceeaşi cu EL... El? Un Zeu, numit Dumnezeu.... un ceva ce nu ştim cu exacitate.. alţii spun că suntem lumini, energie... şi urcăm pe acelaşi munte, dar pe cărări diferite, scopul final al fiecăruia dintre noi fiind să ne desăvârşim... să devenim iubire...
Cuvinte mari şi înţelesuri încă mici... nu ştiu ce să zic... pentru că nici eu nu deţin adevărul... conştientă fiind că fiecare, până la urmă, îşi are adevărul propriu....
Îmi trăiesc viaţa şi accept ceea ce îmi oferă... dorm de multe ori şi nu neg asta... trăiesc fiecare experienţă şi îmi dau seama cu fiecare clipă ce trece că nimic din ceea ce fac nu e cu adevărat greşit... învăţ să “merg” pe drumul meu... Drum creionat la început de părinţi, prieteni, societate... urmând, ca acum, să îmi creez singură potecile prin “sălbăticiunea momentelor din cursul logic sau ilogic al vieţii mele".
Deschid poarta sufletului meu spre univers, cu tot ceea ce implică, mai ales necunoscut... O minte deschisă cu un suflet deschis şi cu un trup ce călătoreşte liber în secolul XXI.

Namaste!

23 februarie 2009

Intrând pe uşa din spate…


M-am întors în lume…. Am revenit de pe plaiuri unde numai iubire şi lumină am trăit, am simţit…
M-am întors! Adevărat cu greu… pentru că ştiam ce mă aşteaptă…
Am păşit cu greu prin uşa din spate... Primele priviri le-am simţit ca nişte săgeţi înfipte în inimă… Ura, mândria, lauda, puterea, materialismul m-au lovit ca un val.. rânduri de palme am simţit cum îmi biciuiesc faţa… Am rezistat, chiar dacă de multe ori m-am clătinat, dar nu.. nu m-am lăsat învinsă...
Sunt pregătită să fiu aici!
Am toată convingerea şi tot “sprijinul” că pot să pun “seminţe” în sufletele “inconştiente”.
Nu zic că e usor... de multe ori doare atât de tare... dar am un scop, am un rol.. sunt un canal prin care curge ... ceea ce trebuie...
Pace şi lumină!
Namaste!

26 ianuarie 2009

Rânduri în sms


Câteodată gândim atât de mult încât tumultul gândurilor noastre ne împiedică să auzim ce se întâmplă în jurul nostru... şi astfel ratăm momentele când universul încearcă să ne vorbească...
Acum nu mă gândesc decât la tine, la ceea ce vreau să-ţi spun... restul gândurilor le-am alungat.. mi-am golit mintea de ele...

22 ianuarie 2009

Vis de copil

Iarna a sosit, crăiasa cea minunată...
Copacii ne-au albit din caleaşca fermecată...
Pe la geamuri se aştern mii de zâne cristaline...
Iar în atelier, la noi, pot spune că munca e în toi...
spiriduşii cei vioi cu ustensile pregătite fac jucării pentru voi dupa instrucţiuni primite....

Scrisă de nepotica mea în vârstă de 9 ani ( Diana D. )

3 ianuarie 2009

Stări şi iar stări

De ceva timp m-am tot zbătut să găsesc răspunsul la întrebarea: "Cine sunt eu?" :)
Desigur nu sunt nici prima sau ultima... care îşi găseşte răspunsul propriu.
Sunt o stare! O stare care am învăţat să fiu, o stare la care contribui să construiesc sau să o dărâm. Acum am o stare de plictiseală... nu am chef de nimic şi totuşi scriu, nu am chef să ies afară, că deja ştiu că e frig.. starea vremii doar :) ... dar acum am o stare de calm... e linişte în jurul meu... sunt relaxată... acum începe să mă sâcâie la auz mieunatul pisicii care cere să iasă afară... m-a scos din stare de relaxare... mă pune în starea de mişcare... :)
Deci, ce sunt eu?
- O stare în deplină transformare....

Fulgi de nea



Mă întind... deschid uşor ochii... mai stau câteva clipe în pat, e atât de cald sub plapumă... îmi aduc aminte că am visat ceva... îmi rememorez unul din vise (probabil ultimul sau poate cel mai profund)... aş mai dormi o vreme să continui visul, dar mă uit să văd cât e ceasul şi realizez că deja am dormit suficient... Mă uit pe geam afară... a nins... alb peste tot...
Casc de câteva ori şi mă ridic cu toate că îmi e frig şi patul încă îmi face cu ochiul...
Coborând pe scări spre bucatarie mă gândesc că azi voi învăţa alte lecţii... lecţii de viaţă la şcoala vieţii, a vieţii mele.