Orice este POSIBIL mai ales IMPOSIBILUL!

Au fost persoane în viaţa mea care m-au intrebat: "Sabina, regreţi trecutul?"
Nu ştiu sigur dacă le-am răspuns tuturor, pentru că de multe ori evit să vorbesc despre mine, şi asta poate şi pentru că "ceilalţi" preferă să fie ascultaţi.
Acum, am să îmi răspund mie şi aşa poate şi altor curioşi. :)
Nu regret nimic din ceea ce s-a întâmplat în trecut.
Realizez că dacă nu ar fi existat în trecutul meu: faptele, întâmplările, oamenii pe care i-am cunoscut, locurile pe care le-am vizitat, cărţile pe care le-am citit, relaţiile pe care le-am avut, părinţii pe care îi am, fraţii, cumnatele, nepoţii, şcolile pe care le-am absolvit, cursurile la care am participat, job-urile pe care le-am avut  etc. nu aş fi fost nimic din ceea ce sunt acum. Şi mă accept aşa cum sunt. Nu-s o perfecţiune, ci doar o minune, "minunea lui Dumnezeu" - cum spunea cineva odată despre orice fiinţă umană.
Mulţumesc pe aceasta cale trecutului meu (cu tot ce a fost implicat în el) şi îmi mulţumesc mie că, mi-am dat voie, am ales să cred în: Orice este POSIBIL mai ales IMPOSIBILUL!