31 iulie 2011

“Nu pot să controlez mereu ce se petrece în exterior, dar pot mereu să controlez ce se petrece în interior.”



Tocmai ce am avut o discuţie cu o prietenă dragă şi chiar dacă au trecut câteva ore de când am încheiat dialogul cu ea. încă mă mai gândesc la cele spuse...
O sa redau câteva rânduri din discuţie:

ce faci cu un copil fără bani!!!!!!!!!
Me: nu îl vreau acum
off
nu ma judeca
I: eu? ? ? ? ? ? ? ? ? ?
tu te judeci mereu

Me: întrebam dacă se poate

I: în fiecare clipă
da!
în vitro
sau adopţie

Me: hm...

I: pentru cealaltă variantă nu eşti pregătită
ştii

Me: da, încă nu sunt
dar voi fi
....

I: dar, oare, de ce ţi-a revenit tusea

Me: sunt bună la ceva din punctul tău de vedere?

I: aha!!!!!!

Me: nu mi- a revenit tusea

I: iar o iei ca judecată

Me: tocmai spuneam că am trecut de ea, că mă simt mult mai bine fizic, şi dacă tu crezi că mă mint
e interesant cum ştii tu mai multe despre mine
da, nu spun că am o viaţă superbă
e viaţă cu întâmplări
pe care nu le înţeleg sau le înţeleg mai târziu sau niciodată
înţeleg că îmi spui franc în faţă
ce e de spus
şi, da, adevărul doare
dar în acelaşi timp luminează

I: o adevăr!!!!!!!!!
POŢI Să- MI EXPLICI TERMENUL?
eu zic ignoranţă

Me: de ce m-am enervat teribil, acum?
că mă simt ameninţată?
că sunt satulă de oameni care- mi spun că nu fac nimic bine
e cineva în lumea asta care mă susţine?
da
sunt eu. Că altfel muream, dracu, demult timp
nu cer nimănui nimic
mănânc ce am
şi merg unde vreau
şi, da, copiii se cresc şi fără bani
cu dragoste

I: uită-te în Africa copii crescuţi fără bani!

Me: eu nu trăiesc în Africa, şi în România sunt atâţia copii crescuţi fără bani
....
I: dacă reciteşti ce am scris
te vei mira
ce multe ai in cap
care te întunecă
gândirea ta limpede
ceea ce am scris
a fost doar o parere
care te-a scos din minţi

Me: de fapt, ştii, ce mă enervează
că ţin extrem de mult la părerile tale

I: numai prin faptul că ai crezut că te judec

Me: şi nu e bine, că părerile mele sunt de preţ

I: dar pe mine nu mă interesează persoana ta

Me: luna asta mi- a fost din nou exrem de rău la ciclu şi am fost cât pe ce să te sun, dar am zis: nu
pot să mă fac bine şi singură

I: încăpăţânare! altă prostie
de ce să nu îmi fie bine
chiar dacă trebuie să sun un om
fie ală şi I K

Me: I, mi- ai demonstrat de atâtea ori că eşti fenomenală şi, da,  m-ai ajutat de atâtea ori
e incredibil în ce momente
şi dacă vreau să îţi mulţumesc cumva este să fac ceea ce poţi face şi tu

I: toate astea au FOST
I: de ce te mai gândeşti la trecut?
eu am uitat de mult
I: AZI ESTE O NOUA ZI ŞI NUMAI AZI EXISTĂ!
restul sunt himere.
vise
dorinţe
preocupări
când ar trebui să fim calmi

Me: ups, partea stângă a capului meu a făcut poc. În sensul că, da, am realizat încă o dată că azi e azi

I : azi
ce probleme ai?
că copii din capul tău nu sunt azi

Me: nici una

I : atunci de ce nu laşi golul să manifeste?
I : şi să accepţi tot cea ce VINE! - cu asta termin, nu am făcut altceva decât prin a te enerva, te-am adus cu gândul acasă! ai reuşit să te observi în acele momente, atât! ai reuşit să-ţi priveşti prostia în manifestare din capul tău. ATÂT! DRUM BUN MAI DEPARTE!

Me: mulţumesc!

I: ai grijă de tine
fii mai calm
părările altora nu contează de loc
nu ar trebui să reacţionăm

Me: poc şi partea dreaptă a capului

I: şi când scrii pe net
la alţii
ai foarte mare grijă la ce reacţionezi
nu te grăbi
citeşte de două ori şi nu reacţiona dacă aşa îţi vine
TE ÎNCARCI CU GÂNDURILE ALTORA ŞI NU SUNT ALE TALE!
TU, NUMAI, CREZI ŞI TRĂIEŞTI ŞI SUFERI MOMENTELE LOR DE RĂTĂCIRE!

Me: interesant, nu m-am gândit la asta niciodată

I: ŞTII
trebuia, cumva, să te atrag aici
în această discuţie să fii prezentă
altfel NU înţelegeai
nu era nimeni la tine acasă să înţeleagă

Me: m-ai enervat, ca apoi să mă calmezi cu idei iluminatorii

I: NU

Me: bine, m-am enervat singură

I: TE- AM ENERVAT SĂ VEZI CÂT DE REPEDE REACŢIONEZI
la ce? ? ? ? ? ? ? ? ? ?

Me: la o părere
mda..

I: la un gând inexistent

Me: bună strategia

I: care nu este în capul meu
nu a fost niciodată
în calm
nu am asemenea păreri
de fapt nu am păreri de loc
ACŢIONEZ
NU REACŢIONEZ
dar te las
acuma parcă eşti mai ok
pa

Me: pa pa

“Modul în care te tratează ceilalţi reprezintă karma lor. Modul în care reacţionezi tu reprezintă karma ta."

27 iulie 2011

gândind la...



Mă gândeam acum la tine, probabil te întrebi ce e cu mine şi un gând al tău m-a atins puternic în suflet.
Da! Trebuie să îţi explic ce este cu mine. Am trăit experieţe frumoase, dar şi experienţe extrem de dureroase. Mi-am promis în urmă cu ceva timp că nu am să îmi mai rostesc iubirea, ci doar am să mi-o trăiesc în mine. Adevărat că uneori privirea pe care ţi-o dăruiesc, în anumite momente, este răspunsul pe care ţi-l dau la întrebarea: "Ma iubeşti, Sabina?".
Sunt la superlativ absolut convinsă că iubirea dăruită din suflet pentru suflet face să se realizeze transformarea răului în bine unificator.
Ai răbdare cu mine! Ştiu că uneori îţi este cam greu, dar cu răbdarea treci marea de lacrimi din sufletul meu, cât şi de marea de lacrimi din sufletul tău.
Ştii tu, oare, unde putem ajunge? Îţi dau doar un indiciu: uită-te cu ochii invers - dinspre interior. Priveşte-ţi fiinţa în interior şi ascultă-ţi ritmul bătăilor fiecărei părticele ce te întregeşte ca fiinţă. Avem cu toţii acelaşi refren în melodia sufletului, şi anume: eu, tu, noi şi ei suntem toţi din acelaşi ecosistem şi trăim pentru un ţel etern să fim veşnici prin iubire de căţel. - câinii sunt printre singurele animale care îşi dedică întreaga viaţă stăpânilor şi gliei.
Superb! Drum bun, suflet rebel!

26 iulie 2011

aripi de pescăruşi...


De fiecare dată, începând cu acum trei ani, când simt că sufletul mi se sfâşie de durere apare în jurul meu un pescăruş sau chiar apar mai mulţi pescăruşi care încep a face zboruri cu adevărat acrobatice... scoţând în acelaşi timp sunete asurzitoare. Poate e semnul pe care natura mi-l dă şi prin care mă face să revin la Mine. Îmi e extrem de dor de clipele în care Eu cu Mine eram buni prieteni...
Mulţi specialişti în domeniul psihologiei şi psihiatriei ar eticheta cuvintele de mai sus prin a da un diagnostic care cel puţin ar fi depresie.
E atât de uşor să dai verdicte! Şi atât de greu să ai răbdarea necesară să înţelegi că fiinţa umană trece de-a lungul vieţii prin diferite experienţe ce-i creează diferite stări de spirit. Ce trebuie să recunoaştem este că un om de-abia se ânţelege pe el. Ca să-i ceri să înţeleagă pe alt om e deja prea mult. Maturizarea durează la unii prea mult, iar la alţii nici măcar nu există noţiunea formă gând care să-i impulsioneze să se întrebe dacă le este bine.
Clasicul "bine" la întrebarea "ce faci?" este doar un mecanism de apărare a propriei identităţi necunoscătoare a fiinţei umane.
Sunt om!... şi asta e lecţia majoră a testului final din ciclurile vieţii mele ca spirit nemuritor.

Eu şi cu Mine


Din nou eu şi cu mine suntem cei mai buni prieteni. Lui Eu îi vine să plângă de câteva minute. Mine îi opreşte lacrimile lui Eu.
Eu simt cum valuri de lacrimi se revarsă în întreg corpul. Mine strânge la un loc valurile de lacrimi şi creeaza o mare în locul inimii. Bătăile inimii o fac să reziste la suprafaţă... respirând şi expirând aerul pe care Eu şi cu Mine îi dau voie să pătrundă în trup. Eu, mă gandesc că, fără Mine nu pot trăi. Eu şi cu Mine prieteni până când viaţa trăită pe acest pământ se va sfârşi. Mine şi Eu - doi prieteni buni - la bine şi la greu în care Dumnezeu a pus ideea că harul e darul.

19 iulie 2011

Trăim vremuri ciudate...


O sticlă pluteşte pe râul Argeş. Este un pet de bere... un alt pet (tot de bere) este la nici 5 metri distanţă în spate de primul pet...
O şatră de rromi cu 2 căruţe şi 4 cai (3 cai maro şi 1 alb - legaţi de picioarele din faţă) este "parcată" pe malul răului Argeş, imediat sub podul Viilor.
Un bărbat pescuieşte în picioare la 150 metri distanta de şatră.
Pe peretele de beton al râului se face reclamă scris mare cu vopsea albă la site-ul www.nelimitat.com...
5 copii (baieţi şi fete) mănâncă zarzăre dintr-un zarzăr.
Pescarul îşi mută locul mai aproape de rromii nomazi. Se spune că ţiganii (rromi) au noroc... poate aşa pescarul va avea şansa să prindă suficienţi peşti cât să asigure masa de seară a familiei sale.
Un cal cade la pământ şi începe să-şi scarpine spinarea de iarbă. Un alt cal îi urmează exemplul.
Pescarul se aproprie tot mai mult de sălaşul portabil al rromilor. A ajuns aproape sub pod fiind inconjurat de o insuliţă de papură. Nu are răbdare şi îşi strânge uneltele ... şi pleacă.
De fapt, observ, că face parte din şatră. Dezamăgit se urcă într-o căruţă.
De după copaci apare un bărbat îmbracat sărăcăcios cu o găleată în mână. Se îndreaptă spre râu... ia apă din râu şi invită cal după cal să se adape.
Este ora 20:00. Soarele e încă pe cer încălzind, parcă, prea puternic.
Sunt în interiorul unui Mall aşezată la o masă rotundă cu 2 scaune. În jurul meu se aud: pahare lovindu-se unele de altele, doape ale sticlelor sărind, plecăituri, ţipetele vesele şi în acelaşi timp îngrozite ale copiilor din spaţiul de joacă, cuvinte rostite > sunete + voci pe mai multe tonuri... zumzet total şi continuu. Muzica din boxele încăperii de-abia se aude. Probabil e doar zgomotul de fond. Se aud în schimb foarte clar reclamele la diverse reduceri din hipermarket (se dă special volumul mai tare).
Mi-am dorit odată să aud ce gândesc oamenii. Este pentru prima dată când nu vreau deloc asta.
Este un somn lung şi oamenii par a avea doar vise lucide.
Ce modă a mai apărut: să socializezi într-un Mall! Ai de toate într-un astfel de loc: mâncare, băutură, Casino, bănci, spaţiu de joacă pentru copii, cinema (3D), spaşii special amenajate din care poţi cumpăra de la un fir de aţă până la o casă, aer condiţionat şi ai curăţenie în jur. Mall-ul este un spatiu suficient de mare cât să încapă lejer cel puţin 1000 de oameni.
A veni la Mall e o chestie!
Nu oricine îşi permite. Clar e musai să ai un venit/salariu mediu pe economie să ai ocazia să intri pe uşa "Sesam, deschide-te!" - şi se deschide cum numai ai reflectată imaginea fizică în suprafaţa uşii Mall-ului. Feng shui!
Doi pescăruşi îmi atrag atenţia. Sunt atentă la aripile lor. Sunt liberi! - cosntrânşi şi ei uneori de natură sau poate chiar şi de natura umană. Şi totuşi în cea mai mare parte a timpului din viaţă lor zboară unde au chef.
A alege să fii un om liber, înseamnă să ai "libertatea" de a produce puţin, dar a consuma mult... Oare?

1 iulie 2011

demult, aproape şi cică departe


Nu ştiu dacă acum gândesc ceea ce scriu..efectiv scriu şi nu ştiu ce cuvinte o să aştern în acest document. Mă gândesc la ea.. la iubire.. mă gândesc la ceea ce cred eu că mă face să trăiesc cu adevărat..
Nu am nimic acum..sau mai degrabă aşa simt că nu am..mă simt de parcă aş fi pe cer înconjurată de mulţi nori şi îngeri..sunt, eu, un înger? Nu. Şi dacă aş fi .. ar fi doar în imaginaţia mea… câtă imaginaţie pot să am…sau poate nu am deloc…negaţii şi afirmaţii care-mi umplu mintea…
Încă nu simt că trăiesc cum trăiesc ceilalţi..parcă e de ajuns să respir adânc şi să mă satur.. Sau e de ajuns să simt căldura unui alt trup..să simt cum cineva se joacă în părul meu..privind cu dragoste spre mine…
Ce e în jurul meu? Ce se petrece cu mine? Ce sunt toate astea care, cică, fac parte din viaţa mea? Am impresia că nu-s nimic… că e doar un teatru şi toate cele sunt decorurile.. dar, de ce, eu, aici? Doamne, dacă exişti şi chiar faci ca luminiţa aceea din mine să fie vie, te rog, te rog mult, dar mult de tot, arată-mi pe ce drum să apuc.. să am un rost..să înţeleg decorurile, să facă parte din viaţa mea… Nu ştiu.. efectiv vreau să simt că traiesc.. da, ştiu: deja traiesc, dar ţi-am zis cum… e de ajuns să iubesc şi să simt iubire .. Oare asta să fie calea mea? Să dezvolt iubire? Să-i fac pe oameni învăţaţi în cele ale iubirii? Ar fi ireal şi nespus de magnific... dar, totuşi, trăiesc pe o scenă în care decorurile sunt mai importante decât însăşi fiinţa.. sau poate aşa văd eu.. poate am alţi ochi, care privesc în altă direcţie..şi recunosc cel mai adesea prefer să privesc spre cer…să văd luna, norii şi stelele.
Unde sunt? Şi de ce simt că încă nu m-am născut ca să trăiesc ca pământean pe acest glob, în acest loc, care ridicol.. îl văd ca un circ?!


nu ştiu... e exact ce simt
şi, crede-mă, că am avut lacrimi în ochi când am scris
nu ştiu ce se va întâmpla cu mine
efectiv nu ştiu
îmi simt sufletul fericit, dar atat de trist când privesc la "decoruri”
încă nu-s o fiinţă socială şi, crede-mă, nici nu vreau
dar cred că nu-s întreagă.. că simt că nu fac parte din decor
offf
scuze
faza e că nu mă simt varză, simt doar ca nu fac faţă a ceea ce mă înconjoară
nu e mediul meu
chiar nu ştiu ce se întâmplă cu mine
ştii mi se întâmplă lucruri ciudate
într-o zi am descoperit că ştiu ce gândesc alţii
în altă zi am descoperit că pot lua dureri de cap sau alte dureri
în altă zi că mi se lipesc linguri şi furculite sau orice metal de mine
da.. ştiu ciudat sau poate atât de normal
ceea ce simţi şi tu de atatea, ori când vorbeşti cu mine
este că ai o stare de bine
da, şi asta am observat e ceva în mine care creeaza stare de bine altora
chiar dacă nu am un fundament serios
dar ceva în mine..ceva mic..neexplicabil face ca ceilalţi să-l simtă
şi să se bucure de el
logic ceea ce mă face să mă simt fericită

acum, mai mult ca nicodată, ştiu că am apărut cu un sens
şi aş vrea să cred că e adevărat
că am venit pe lume cu un dar şi acela e să iubesc..să fac ca ceilalţi să se iubească pe ei înşişi
şi să se răspândească acest sentiment ca seminţele purtate de vânt
aberez... sorry
nu spun că m-am schimbat, ci doar că mi s-a accentuat acea stare care o simţeam de copil
că vreau linişte în jur.. vreau să respirăm cu toţii şi să simţim acel aer pompat până în măduva oaselor
mda...
ştai că acum chiar că nu ştiu ce scriu
cred că din câte ţi-ai dat seama este că mereu am fost în căutari şi încă mai sunt
caut şi iar caut
parcă ştiu că există o comoară
şi o voi găsi şi o voi împărţi
voi da bucată cu bucată până când ea nu se va termina niciodată
tocmai pentru că e suficient să ai esenţă
off
ce e viaţa?
Un mister?
da..poate
ce e viaţa? - se întreabă Sabina şi răspunde:  e însăşi şansa noastră de a ne simţi desăvârşiti. Esenţa supremă! acel - şi + care fac un = şi un TOT
un TOT în TOATE care le ştim şi tot credem că le descoperim
dar ele sunt atât de demult timp în noi...pentru că TOT a fost de la început şi TOT va fi mereu
dar, din pacate, suntem uneori atât de orbi
ce sunt lucrurile materiale, ce e tehnologia?
ce sunt toate astea?
tot ce e în jurul nostru?
sunt părticele din TOT
off
da, chiar că am terminat filosofie


09.11.2006

Ce simt acum? Simt o linişte, dar în acelaşi timp o furtună de sentimente. Ceva mă nemulţumeşte şi nu ştiu exact ce…
Cum e viaţa mea acum? În aşteptare..se pare că e un cumul de cunoaştere.. nu ştiu exact de unde să încep şi unde să mă termin. Acumulez, descopăr, redescopăr şi nu mă satur.. sau, ba da, încep să mă satur, dar undeva în mine e ceva mic care-mi spune: Continuă! Nu vreau să mă opresc aici, vreau din ce în ce mai mult.. vreau să intru şi mai mult în cerc..vreau să fiu în mijlocul cercului, cunoscând ficare cerc din cerc..până ajung la punctul cercului.