26 decembrie 2011

Înainte de sărbătoare...



Din nou observ cum unii oameni din frica că ar putea rămâne singuri trec peste orgoliul personal şi fac în aşa fel încât să nu-l supere pe celălalt: "Ai dreptate, dragă!" Privirea celui care a cedat se mută undeva în pământ. Încă o dată s-a trecut cu vederea peste ceva deranjant. Şi uite aşa se adună cedare după cedare, dar e mare bucurie: Nu-s singur/ă! ...
Mă gândesc că astfel unii dintre noi devenim lipsiţi de independenţa morală tocmai pentru că alegem să fim doi până când SINGURĂTATEA E în DOI. Atât de uşurător este pentru fiecare din relaţia defectuoasă când unul din ei cu mai mult curaj rupe lantul "fericirii" cu riscul asumat ca pentru o vreme să fie singur. Singur, dar, fără a mai dori să-i umple singurătatea şi altcuiva.
E dificil să avem o relaţie armonioasă şi asta pentru că trebuie întâi să ai propria armonie, ceea ce este rar întâlnit. Dar, na' aşa e cursul vieţii: suferim, ne amăgim, ne chinuim în încercări, sperăm etc. până când vine un moment să ne apreciem întâi pe noi înşine şi apoi să ne unim viaţa cu altcineva fie şi pentru o scurtă perioadă (daca e vorba doar de chimie). Unii poate pot ajunge la ceea ce spuneam mai devreme, alţii încearcă o viaţă întreagă, fiecare cu profunzimea lui.
E plin cerul de stele în seara asta senină şi pământul înca e sufcient de darnic încât să ne ofere toate condiţiile pentru a respira fiecare prin suflul propriu existenţial.
Pe scurt am vrut să spun că ne înşelăm atât de mult în privinţa celorlalţi şi asta pentru că nu ştim, clar, când să punem punct singurătăţii în doi.

20 decembrie 2011

Respir în tine

Dacă ţi-aş descrie cerul pe care-l pictezi în sufletul meu... ţi-aş spune că norii sunt acolo unde trebuie să fie şi soarele ne luminează chipurile.
Dacă m-ai lăsa să îţi împrumut puţin pensula aş adăuga un râu pe care s-ar prelinge uşor mătasea albă...
Atât de moale, atât de fin şi atat de liniştitor este să te simt în mine.
Mă ating, te ating şi e clar că nu pot să exprim ce simt când te respir.

14 decembrie 2011

Când crezi că s-a sfârşit, de fapt de-abia a început

Un şir de întâmplări este viaţa şi noi suntem protagoniştii principali...
Contează cum reacţionăm, contează dacă realizăm că indiferent ce trăim este unic!

Cât de dor mi-a fost de tine???

Îmi este dor de tine din clipa când am realizat că ceva îmi lipseşte cu desăvârşire din mine.
Prima oară când mi-am dat seama că exişti undeva mi-am închipuit că trebuie să fii o persoană cu o privire patrunzătoare care să îmi pătrundă întreaga-mi fiinţă...
Nu ştiu când am să te întâlnesc, poate momentul acela se aproprie pentru că simt că sunt pregătită (după atâtea încercari "sentimentale") ştiu să preţuiesc ceea ce mi-ai pregătit să îmi oferi.
Am iubit de foarte multe ori şi de fiecare dată când am fost îndrăgostita eram pregătită şi pentru o dezamăgire... Poate pentru că undeva în mine simţeam că nu era ceea ce îmi trebuia cu adevărat. Dar fiecare iubire m-a completat ca pe un puzzle, de la fiecare persoană iubită m-am ales cu încă o piesă de rezistenţă pentru a-mi educa sufletul să te recunoască pentru atunci când ai te uiţi la mine şi ai să-mi spui: "Am sosit!"

Pentru momente în care nu mai sper...














Sunt momente în viaţă când realizez cât de mult contează să am rabdare şi să privesc calm tot ceea ce mi se petrece.
Sunt momente când prezenţa prietenilor este ceea ce am nevoie.
Sunt momente în care mulţumesc că pot să cânt şi să îmi placă ceea ce aud.
Sunt momente în care trupul mi se mişcă şi muzica îmi răsună în întreg trupul.
Sunt momente în care sunt singură şi îmi place asta.
Sunt momente în care îmbrăţşsarea cuiva drag mă copleşeşte.
Sunt momente calde şi momente reci şi mă definesc ca fiind o fiinţă vie.
Sunt momente din viaţa mea pe care nu le voi uita.
Simt momentul asta şi respir adânc...
Copilul din mine zâmbşste ştiind că după nori apare soarele.