29 mai 2012

Mireasma visului




Este linişte... Sufletul meu caută printre stele răspunsuri... Luna nu o văd... norii o ascund... Îmi e somn şi vreau să dorm cât mai mult! Îmi e dor de nopţile cu vise! În seara asta îmi propun să visez! Dimineaţă am să îmi fac din vise vâsle pentru a-mi ghida barca de mâine spre ziua de poimâine... Vise inspirate şi ţie şi să ai un somn lin!

25 mai 2012

Ideea de SINUCIDERE este de fapt UN STRIGĂT PUTERNIC a întregii tale fiinţe că - VREI SĂ TRĂIEŞTI!

Revin la acest subiect: Ideea de SINUCIDERE este de fapt UN STRIGĂT PUTERNIC a întregii tale fiinţe că - VREI SĂ TRĂIEŞTI!

“Dacă suferinţa n-ar fi un instrument de cunoaştere, sinuciderea ar fi obligatorie.” spunea Emil Cioran, dar ce ne facem când sinuciderea apare la vârste fragede sau chiar la vârsta maturităţii? Sunt foarte puţine persoane care nu s-au gândit niciodată până în prezent la sinucidere. Minunat! Dar o mare parte din oameni s-au trezit într-un moment din viaţă în care au avut gânduri de genul: ”Mai are rost să trăiesc? Dacă mor nu e mai bine? Scap de tot şi toate! Mai bine mor decăt sa sufar atat!” etc. Unii dintre ei au rămas doar la stadiul de a-şi pune întrebări legate de sinucidere şi au mers mai departe urmând cursul firesc al vieţii, dar, din nefericire, alţii şi-au găsit răspunsul semnului de întrebare a vieţii personale prin a comite fapta irevocabilă : sinuciderea. Rămâi mut şi împietrit când eşti anunţat că el sau că ea nu mai există pentru că aşa a vrut şi aşa a simtit să facă... dar am învăţat că nimeni nu trebuie judecat. Nu avem nici un drept să comentăm la adresa nimănui. Ea sau el nu se mai întorc! Discuţiile şi lamentările sunt fără folos în absenţa unei existenţe. Cel mai mult suferă cei apropiaţi şi e normal. Îmi pare rău pentru toţi cei care aţi pierdut astfel oameni dragi, dar poate povestea de mai jos o să vă aline suferinţa: "Era un om bolnav, care de multă vreme petrecea în suferinţă pe pat, mulţi ani la rând. Şi se ruga sărmanul om mereu : Doamne, de ce nu mă iei, că nu mai rezist ! Într-o noapte înaintea lui se iveşte un înger care-i spune : - Omule să ştii că tu suferi acuma pentru păcatele tale şi mai de folos îţi este să suferi aici decât dincolo ! - Sfinte, îngere, dar eu nu mai pot, iată de atâţia ani stau pe pat. Atunci, îngerul i-a zis : - Ce ai prefera ? Să mai stai pe pat câţiva ani de acum înainte, sau să mergi în iad 3 minute ? S-a gândit omul că trei minute nu e prea mult şi va rezista, aşa că a zis cu toată convingerea : - Decât să mă mai chinui pe pământ, mai mulţi ani, mai bine să stau în iad trei minute. Atunci îngerul i-a luat sufletul şi l-a coborât în iad, şi l-a lăsat acolo în chinuri. După o vreme a venit îngerul la om şi omul văzându-l i-a zis plângând: - Nu am putut să mă gândesc că şi îngerii mint ! - De ce spui aceasta, măi omule ? - Pentru că mi-ai spus că mă vei lăsa numai trei minute în iad şi apoi mă vei lua de aici, şi iată că de când m-ai lăsat tu aici au trecut 100 de ani! a spus omul, tânguindu-se. - Sărmane om, ţie ţi se pare că au trecut 100 de ani, dar de fapt să ştii că numai 1 minut a trecut de când te-am adus şi mai ai două de stat. - Sfinte, îngere, de este cu putinţă, te rog du-mă înapoi în trup, şi voi pătimi cu bucurie acolo zeci de ani, sau oricât va vrea Dumnezeu, decât să mai stau aici măcar o singură clipă ! Şi a găsit omul milă, şi îngerul a întors în trup sărmanul lui suflet, unde a mai petrecut câţiva ani, apoi s-a stins în pace mergând la Dumnezeu.
http://www.youtube.com/watch?v=cFXjfJISHUA&feature=share
Un dezastru înseamnă o schimbare. Este o şansă deghizată, în straie prea largi. Nu există o problemă care să nu îţi lase un dar după ce trece, chiar dacă toate trec şi totuşi nu toate sunt trecătoare, pierderea unei fiinţe dragi e într-adevar o tragedie, dar cu înţelepciune timpul vindecă. Cauţi problemele inconştient pentru că ai nevoie de darurile lor. "Oamenii se urăsc pentru că se tem unii de alţii; se tem pentru că nu se cunosc, nu se cunosc pentru că nu comunică." M. Luther King
Fiecare dintre noi avem o poveste de viaţă. Mă gândeam că dacă fiecare om ar ţine un jurnal şi acele jurnale ar fi colectate într-o biblotecă a umanităţii, cu siguranţă generaţiile curioase din viitor ar învăţa din trecut creeând un viitor prosper.

24 mai 2012

IMPOSIBILUL este de fapt POSIBIL!

Toată viaţa învăţăm câte ceva! Important e cât aplicăm cele învăţate! IMPOSIBILUL (indiferent cât de fantastic, ireal etc. îl crezi acum) devine POSIBIL (realitate) dacă îţi doreşti cu tărie şi cu toată fiinţa ta: prin gânduri, vorbe, fapte, atitudine şi dorinţă, dar mai ales credinţă. Pentru ca visele tale să devină realitate am să enumăr câteva “instrumente” necesare atitudinii tale în viaţa ta şi anume:



Iartă! Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca sufletul. Se cuvine să iertăm nu numai în gând, ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Roagă-te (în felul tău) în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată! Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug. Cum dăruieşti aşa primeşti.
Nu vorbi despre suferinţele din trecut pentru a nu prelungi durata lor şi în prezent! Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dumneavoastră să nu căutaţi milă sau compătimiri. Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să faceţi ce vă place cel mai mult. De exemplu: să ieşiţi în natură, să vă plimbaţi cu picioarele goale prin iarba udă (acum aveţi ocazia asta din plin că tot plouă de câteva zile :) ), să ascultaţi muzică veselă, să recitiţi cartea preferată, să vizionaţi din nou filmul preferat etc. Ideea e să vă mişcaţi! Stând pe loc, nu se rezolvă nimic şi nu se întâmplă minuni.
Mănâncă sănătos! Mănâncă tot ce vrei tu să mănânci şi ce e bine pentru organismul tău. Numai tu ştii ce îţi face bine la organism. Daca ai dubii la ce să mănânci mergi la un nutriţionist. "In fiecare dimineaţă, dacă n-ai chef să te dai jos din pat, adu-ţi aminte că nu eşti încă printre cei bogaţi, care-şi permit să doarmă cât vor, şi-o să vezi ce chef de MUNCĂ te apucă imediat." (Bill Gates)
Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte! Înseamnă că supraincărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii tale.
Fără ataşamente! “Ataşamentul înseamnă alipirea sufletului de ceva sau cineva (părinţi, persoana iubită, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Ataşamentul faţă de cele pământeşti produce un urias rău lucrului de care ne ataşăm, în acelaşi timp suferă şi cel ce se ataşează. Dacă omul se ataşează sufleteşte de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură şi frustare. În această situaţie el trebuie să piardă toate bunurile pentru a-şi purifica sufletul. Omul ştie foarte bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt. Cu cât suntem mai ataşaţi de stabilitate cu atât mai greu suportăm schimbările vremii şi suntem mai bolnăvicioşi. Ataşamentul faţă de dorinţe duce la destrămarea relaţiilor familiare şi a acelora din afara familiei. În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el. Dependenţa de valorile umane ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul. Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă. Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează mult. Fiecare om are personalitatea lui proprie şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerintţe proprii. Căsatoria trebuie studiată întâi cu ochiul, apoi cu microscopul şi în sfârşit cu telescopul.” (Valeriu Popa)
Iubiţi şi lăsaţi-vă iubiţi! Iubirea este o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală. Gândiţi poztiv! Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi producând efecte perturbatoare în întreaga viaţă. “Numai omul e în stare să facă IMPOSIBILUL!” ( Thomas Alva Edison 1847 - 1931)
Recomand pentru fiecare dintre voi filmul La Belle Verte http://www.youtube.com/watch?v=o5CHny4940I Articol apărut şi pe http://www.famclub.ro/index.php/cuplu/relatii/video-fii-fericita

23 mai 2012

"Exprimarea înseamnă viaţă, reprimarea înseamnă sinucidere... " - Osho

Privesc încă şocată la scrisoarea (e-mail) de bun rămas a unei prietene trimisă iubitului ei. O să o redau exact cum este... "Din nou am plecat de unde îmi era bine... am plecat cu gândul că e mai bine aşa.... clar este mai bine pentru ceilalţi, oricum rămân un suflet trist ... Odată credeam că mă caut pe mine, acum îmi dau seama că de fapt pe zi ce trece mă pierd clipă cu clipă. Am avut parte de oameni minunaţi lângă mine, oameni care ştiau să se bucure de existenţă. Nu am asimilat nimic de la ei, din contră poate am preluat ceea ce e mai rău şi m-am afundat şi mai mult în ceaţa minţii mele. Cu fiecare greşeală am făcut să urmeze altă greşeală. Din lacrimi în lacrimi... părăsesc lumea şi mai concret mă părăsesc pe mine... nu îmi mai convine nimic... depresia e în floare... nu mai ştiu ce e bucuria ... tăcerea mea ascunde un suflet trist. M-am născut ca să sufăr? Dacă da - îndeplinesc cu succes această misiune. M-am născut ca să sufăr pentru ca mai apoi să cunosc fericirea - asta e speranţa mea! Ştiu că în momentele astea nu mă place nimeni, şi cum să mă placă când, chiar eu, pentru mine sunt greu de suportat? Cerul s-a acoperit din nou de plapuma mare de stele. Luna de-abia se vede de nori. Linişte. Privesc în continuare în jur. Îmi este frig. Picioarele sunt primele care îngheaţă. Odată aveam multe de spus, dar de ceva timp am amuţit de tot. Nu mai am reacţii normale (cum au majoritatea din jur). Tocmai ce am venit de la un spectacol de operetă, unde am fost atenţionată de faptul că toată lumea râdea şi eu nici nu schiţam vreun gest, decât să privesc în continuare. Mie, mi-a plăcut enorm, dar se pare că nu mai exteriorizez ceea ce simt în interior. O fi bine, o fi rău?! Am înţeles că nu sunt o companie plăcută. Atunci când nu eşti ca şi ceilalţi eşti considerat un ciudat sau ca să sune mai elocvent ţi se spune direct: autist. M-am uitat şi eu acum în dicţionar să văd exact definiţia unui om ce suferă de autism: "stare patologică manifestată prin ruperea legăturilor psihice cu lumea exterioară si intensa trăire a vieţii interioare." Acum, mă uit la definiţia asta şi încep să cred că am ajuns şi la trăirea asta. Cum să îţi spun cum mă simt când tu ai atât de mult contact cu lumea exterioară şi eu sunt atât de adâncită în lumea mea interioară? Cum poţi, tu, să mă înţelegi când aparţinem unor lumi diferite? Lacrimile mele nu le poţi înţelege decât ca pe o slăbiciune sau cum spui: “te ajută cu ceva lacrimile?”.  Ştiu că atunci când ieşim împreună nu te simţi bine, şi că ai vrea să te zbenguieşti, şi când mă vezi pe mine ce faţă am, îţi trece orice chef şi starea ţi se transformă într-una de nervozitate. Scriam ... m-ai întrebat ce fac... am răspuns .... şi m-ai luat la misto “mititica de ea”... Din nou mă închid în lumea mea şi o las pe a ta să respire... Şi de ar fi să mor ştiu că nu o să mă plângă nimeni, şi de ar fi să plec nu o să mă caute nimeni, şi de ar fi să fiu e tot ca şi cum nu aş fi. Acelaşi gând senin e viu: eu mă ucid în fiecare clipă în acest trai de vis." ... Hm... Off!
 Ideea de sinucidere este de fapt un strigăt puternic a întregii tale fiinţe că vrei să TRĂIEŞTI! Ajutaţi-vă prietenii, rudele, străinii când îi observaţi pierduţi în gânduri negre! Iosif Vissarionovici Stalin spunea: “Moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane de oameni reprezintă doar o statistică.” – din nefericire în ambele situaţii.
Alege sa salvezi o viaţă!

19 mai 2012

Cum să iubeşti?

“Iubirea înseamnă a fi doi şi a nu fi decât unul. Un bărbat şi o femeie ce se topesc într-un înger.” – Victor Hugo Cum să iubeşti? Cea mai mare dovadă de iubire pe care i-o poţi oferi cuiva este atunci când îi acorzi libertatea să nu te iubească. O poţi iubi la infinit, o poţi iubi mai mult ca pe Dumnezeu, dar la final, să o laşi pe ea să aleagă dacă să te iubească. Nu poţi să iubeşti pe cineva decât cu toata fiinţa ta, să fie totul pentru tine, iar tu totul pentru acea/acel cineva, să simţi că ai găsit partea care lipseşte din tine şi care se mulează perfect în tine. Când iubeşti simţi linişte şi pace în suflet, simţi siguranţă în braţele persoanei iubite, te simţi fericit/ă, reuşeşti să împarţi totul cu celălalt de langă tine, de la lucruri fizice până la principii, bucurii şi supărări, chiar daca totul e zgomot în jurul tău. Sunt tot felul de reţete de succes pentru a avea o relaţie armonioasă. Iubirea “este starea bio-psiho-socială în care am dăruit tot ce-i posibil de dăruit şi ne pregătim a dărui chiar ce-i imposibil, fiind numai imaginat.” (Şerban Milcoveanu în Zâmbetul promiţător de sentiment ) Am să vă ofer câteva “trucuri” pentru o relaţie trainică: - Când spui “te iubesc” ce simţi? Ce exprimă ce simţi sau ce crezi că trebuie să simţi cînd iubeşti? Când rosteşti cele două cuvinte magice « te iubesc! » asigură-te că e adevărat ce exprimi prin cuvinte şi că simţi ceea ce spui, că eşti serios/serioasă, că esti dispus/ă să faci aproape orice pentru persoana specială de lânga tine. - Empatizează! Încearcă să te pui în pielea celuilalt în loc să impui propriile nevoi şi aşteptări; încearcă să înţelegi ce simte cel de lângă tine, cine este el/ea cu adevărat şi să conştientizezi că eşti iubit/ă. - Iubeşte necondiţionat! Dacă nu poţi iubi pe cineva fără să ceri nimic în schimb, înseamnă că ceea ce simţi nu este iubire, ci o variantă de oportunism. Dacă te interesează mai mult ce poate să facă o persoană pentru tine sau cum îţi poate schimba viaţa, atunci dragostea ta nu este necondiţionată. Dacă nu ai intenţia de a face eforturi pentru cealaltă persoană, dacă nu vrei să îi îmbunătăţeşti viaţa nici un pic, dacă nu vrei să o laşi să fie ea însăşi şi să o accepţi aşa cum este, în loc să pretinzi să fie ceea ce ai vrea tu să fie, în cazul ăsta renunţă, nu cunoşti termenul de necondiţionat. Nu aştepta nimic în schimb! Asta nu înseamnă că trebuie să te laşi călcat/ă în picioare, înseamnă doar că dacă iubeşti nu îţi garantează nimeni că persoana cealaltă te va iubi şi ea. Iubeşte doar pentru a iubi şi atât, doar pentru frumuseţea sentimentului născut în sufletul tău. - Când ţi se spune “Te iubesc!”, celălalt îţi vorbeşte despre locuinţa frumoasă a sufletului său. Îţi descrie locul interior din care te vede şi ochiul prin care te priveşte. Iubirea îl face neasemuit de frumos pe cel ce-o trăieşte cu întreaga fiinţă. Şi această stare de iubire se răsfrînge, apoi, şi-n jurul lui, dar nu pentru că ar face personal ceva pentru aceasta. - Fii conştient/ă că poţi pierde oricând persoana iubită! Dacă înţelegi că poţi pierde oricând dragostea vei aprecia mai mult ceea ce ai. Vei realiza cât de norocos eşti să ai pe cineva pe care să iubeşti. - Nu uita că întotdeauna într-o relaţie (fie ea de orice natură) dacă costurile depăşesc beneficiile atunci aceasta se rupe. Şi e mai bine sa îi dai voie să se rupă, că altfel e o luptă inutilă cu morile de vânt. - Răspunsul de 1000 de puncte la întrebarea: “De ce îl iubesc pe X?” este: « Nu ştiu! ». Dacă răspunsul tău este unul de genul : pentru că şi deoarece etc. ... atunci nu iubeşti, ci doar îţi satisfaci nişte nevoi personale prin intermediul aşa zisei persoane iubite. “Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” – Liviu Rebreanu din “Jar” Pentru a avea o relaţie de cuplu reuşită în primul rând trebuie să te iubeşti pe tine, numai aşa poţi să iubeşti şi pe altcineva, iar colacul de salvare în orice relaţie de cuplu cu “probleme” este întotdeauna: COMUNICAREA. Articol publicat şi pe http://www.famclub.ro/index.php/cuplu/relatii/video-cum-sa-iubesti

15 mai 2012

Scrisoareaa unui spiriduş ghiduş pentru un alt spiriduş spiritus

Stau de ceva vreme şi citesc, recitesc scrisoarea. Nu mă pot abţine să nu transmit mai departe mesajul ei. Nu cunosc nici un spiriduş, dar scrisoarea am găsit-o în cutia mea poştală cu adresa mea pe plic. Încă nu îmi explic care e faza, de aceea m-am gândit că e bine să o transmit şi pe net. Poate spiriduşul dă un search pe Google - care ştie tot - şi găseşte scrisoarea. În fine... cum i-o fi norocul. Scrisoarea începe astfel: Dragă spiriduşule Mârâilă, de foarte multe timp am încercat să îmi fac curaj să ţin pana asta de gâscă în mână şi să îţi scriu. Am întârziat cu scrisoarea că nu am găsit călimara cu cerneală. O pitise fratele meu mai mare de mine. El mereu m-a ţinut departe de scris, că, cică, scriu numai tâmpenii. Aşa că pregăteşte-te de pe acum să citeşti mai jos aberaţiile mele. Să nu zici apoi că nu te-am avertizat. Ştiu că eşti curios să citeşti ce îmi vine mie (acum când îţi scriu) să debitez. Aşa că încep. Că poate vine frate-meu şi îmi ia iarăşi călimara, că până mai găsesc eu alta... (în caz că mi-o ia şi pe asta) Spiriduşule Mârâilă, eu ţin musai să îţi spun că TE IUBESC! Pe mine nu mă interesează ce simţi tu pentru mine, dar mi s-a părut cinstit şi corect să ştii şi tu ce simt eu pentru tine. Vezi, aşa, poate eşti mai fericit când ştii că eşti iubit de cineva, fie acel cineva departe acum de tine. Acum na' s-a întâmplat să te iubesc pe tine. Şi cum eu cred că nimic nu e întâmplător, află de la mine (ai multe de aflat de la mine - dacă vrei să afli) că noi vom ţine în curând aproape, chiar dacă eu te iubesc mai mult decât mă iubeşti tu pe mine. Asta e într-o relaţie: unul da şi celălalt primeşte. Se mai face şi schimb, dar doar cu acordul ambelor părţi din relaţie. :) Aşa... Fii atent! Că acum urmează mesajul important pe care trebuie tu să-l reţii de la mine. Până acum nu am zis mare lucru. Şi să zic: (futui ce frică îmi e că vine frate-meu şi mă prinde - ofticat mai e astă pe mine! Dar, ştii de ce? Că el nu ştie să scrie. Şi nu vrea să facă cineva altceva decât ceea ce nu ştie el să facă.) Aşa... Repet: fii atent! Vreau neapărat să înţelegi că eu mă înţeleg bine cu tine şi simt eu că aşa va fi şi pe viitor dacă vrei să vrei. Nu zic că nu-s dificil, dar la fel cum mă aprind mă şi sting când e vorba de sărit muştarul. Eu-s spiriduş de spiritus cum nu ai mai întâlnit tu până acum. Aşa că nu mai sta pe gânduri şi fă în aşa fel încât să îţi rezolvi toate cele şi să mergi cu mine în coaja de alună care pleacă anul viitor spre Tibet. Până atunci, te rog, să rezolvi! Eu s-ar putea să ajung mai devreme la tine. Vin cu tot ce am. Nu am multe, dar să stai liniştit că ne descurcăm, doar suntem spiriduşi. Adevărat că eu-s mai ceva ca un spiriduş normal, că sunt spiriduş de spiritus. Fii fără grijă şi iubeşte-mă măcar jumăte cât o fac eu - e suficient, că prea multă iubire de la altul mă sufocă şi nu mai pot zbura. Important este că eu te iubesc de ceva timp... Asta e mare lucru pentru mine. Credeam că nu o să mai vreau pe nimeni lângă mine, dar tu eşti exact pe gustul meu. De ştiam eu mai devreme deja eram în Alaska. :P Nu mai spun multe, că îmi zice mie tata mereu: "vorba lungă: sărăcia omului." Deştept tata meu! Rămâne să trăim împreună în curând fericiţi şi veseli, dar mai ales sănătoşi. Pe curând! Şi nu uita că: من تو را دوست دار Spiriduşul Mmâmiilă

5 mai 2012

Bucuria existenţei unui suflet de copil jucăuş denumit de mulţi prieteni Spiriduş sau Spiritus

Au trecut doar câteva zile de când m-am întors din Vama Veche. Îmi place să las să se aşeze întâmplările şi simţirile în suflet şi apoi să scriu, altfel acest blog s-ar numi jurnal. Marea întinsă şi liniştită, valuri mărunte care se întrec între ele care să ajungă primul (val) la mal, scoici mici şi mari moarte... sunt culese de oameni ce le transformă în amintiri vii pentru o întreagă viaţă, nisipul ce străluceşte printre paşii grăbiţi ai turiştilor, soarele ce trimite raze printre nori luminând viaţa pământeană chiar de la răsărit până când luna apare chiar de cu zi să vegheze ca o zeiţă cu bagheta ei magică de stele Terra... Viaţa pe pământ e atât de frumoasă! Sunt atât de fericită şi recunoscătoare că sunt aici zburând cu sufletul alături de pescăruşi. În Vama Veche am simţit libertate făcând abstracţie de gălagia, de aburii de alcool, de mizerie, de înghesuială etc. Încă o dată mi-am întărit ideea că: te poţi simţi bine oriunde, atât timp cât vrei asta. M-a ajutat foarte mult să am starea asta prietenii cu, care am stat 4 zile la cort. Cât de mult contează să ai instrumentele necesare (mediu înconjurător) ca să se creeze melodia perfectă, ce sufletul o fredonează fericit când se simte împlinit. Privesc acum în jurul meu şi mă gândesc la cuvintele lui Eminescu "Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul" - sunt recunoscătoare sufletului meu!