21 iulie 2012

Autocaracterizare




Trebuie (dacă vrei ) să faci o poezie... structura ei fiind:

Eu sunt … (aici două caracteristici ale tale)
Mă întreb …(ceva la care nu ai răspuns)
Aud … (ce auzi în clipa asta sau ceea ce ai vrea să auzi)
Vreau … (ceea ce vrei cu ardoare)
Eu sunt … (se repetă primul vers)

Mă prefac … (ceva de zi cu zi)
Simt că … (un sentiment puternic recent)
Ating … (ceva ce ai vrea să atingi)
Sunt îngrijorată … (un lucru important pentru care iti faci griji)
Plâng … (pentru ce plângi de obicei)
Eu sunt … (se repetă primul vers)

Înţeleg … (o constatare asupra unui lucru important)
Spun … (un lucru în care crezi)
Încerc … (ceva ce încerci fără oprire)
Nădăjduiesc … (un lucru dorit)
Eu sunt … (se repetă primul vers)

Pentru mine sună acum cam aşa:

Eu sunt calea şi viaţa
Mă întreb dacă ignoranţa va dispare vreodată
Aud Oliver Shanti and Friends ~Nuuz el Ab~
Vreau ARMONIE în jurul meu mereu!
Eu sunt calea şi viaţa!

Mă prefac că nu mă doare... trupul şi sufletul
Simt că oamenii pe care îi iubesc nu au încă puterea să mă înţeleagă
Ating luna şi soarele în acelaşi timp
Sunt îngrijorată că am să trăiesc prea puţin pentru tot ceea ce am de făcut
Plâng când ale mele suflete dragi nu merg spre lumină...
Eu sunt calea şi viaţa!
Înţeleg că binele cu forţa nu-l mai pot face.
Spun că întâmplare nu există, ci doar transformare.

Încerc să duc la capăt ceea ce am de făcut pe pământ: Poarta către Tine!
Nădăjduiesc să se descopere fiecare ca fiinţă universală cu scop bine definit pentru evoluţie
Eu sunt calea şi viaţa!


Am tot repetat calea şi viaţa... simt nevoia să explic: sunt calea pentru că îmi aleg ceea ce fac şi sunt viaţa pentru că încă trăiesc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Spune, te rog! :P