21 noiembrie 2013

Cine suntem cu adevarat?

Se intampla de multe ori sa te inseli in privinta unor oameni, dar deja multi dintre voi v-ati obisnuit cu asta, deci nu spun nimic nou.
Pe mine inca ma surprinde neplacut sa stabilesc ceva si sa iasa altceva. Oare au disparut oamenii care stiu cu adevarat ce vor???
Ma lamuresc pe zi ce trece ca in ziua de azi este foarte greu sa ai o relatie armonioasa. Sa fie multe relatii bazate doar pe anumite interese? Nasol. Cred ca in curand o sa dispara cuvantul "Te iubesc!", ci mai degraba o sa fie la moda "Am nevoie de tine!"...
Am multi cunoscuti casatoriti, dar casatoria a redat vederea iubirii oarbe.
Nevoi, nevoi si iar nevoi. Ne satisfacem nevoi prin ceilalti. Clar sunt o tipa prea visatoare si sper ca totusi sa mai existe oameni care sa porneasca de la zero bazandu-se pe sentimente si sa evolueze impreuna.
Traim intr-o societate nebuna. Cu cat ai mai multi bani si faima cu atat esti apreciat, nu conteaza daca ai numai 6 clase. Important este ca te-ai descurcat. La femei e simplu prostitutia legala - casatoria. Oare cei devorati de resurse nu realizeaza? Cum sa nu. Doar ca merg inainte, ca doar nu au altceva la indemana.
Pana la urma inceputul unui relatii este cel mai adorabil, in rest intervin nevoi... si unul din cei doi simte ca nu mai e pe aceeasi lungime de unda si evident schimba unda. :)

Traim intr-o societate tehnologizata si nu mai este mult pana cand devenim roboti.
Ma bucur ca pana acum am trait clipe de neuitat, or sa ramana in amintire... si atat.

17 noiembrie 2013

Nu ai Facebook nu existi!




De ceva timp urmaresc ceea ce se intampla pe Facebook si ma uimeste ca s-a creat o alta lume in care oamenii traiesc cu bune si cu rele. Fiecare poate spune ce vrea si arata lumii ceea ce simte, gandeste si ce face. M-am uitat la pozele postate. Totul e de actualitate si stim unii de altii dand like-uri. Merg pe strada si aud vorbindu-se despre ceea ce se intampla pe Facebook. Prea multa transparenta, dar este si internetul o etapa a dezvoltarii umanitatii. Nu se mai trimit pps-uri prin mail, apeluri telefonice se efectueaza doar in caz de urgenta. Comunicarea este totala pe acest site: mesaje, video si voce. Nu ai Facebook nu existi! Ne-am prins si in bula asta cum altadata am fost prinsi in Mirc, Neogen, Hi5, etc. Suntem reali intr-o lume virtuala!

27 septembrie 2013

Atingerea sufletului



Se spune ca a fost odata demult intr-un tinut uitat de timp un sat in care traiau doar oameni ce puteau doar sa auda. Pentru ca oamenii sa supravietuiasca se bazau foarte mult pe simturile celalalte, in afara de simtul vazului. Le era usor pentru ca nu stia nimeni cum e sa vezi. Toti se nascusera orbi de generatii intregi. Si cum nimeni nu a vazut nimic, viata lor se desfasura in mod natural si instinctiv. Intodeauna faceau ceea ce simt. Fiecare era invatat de mic sa isi asculte sufletul. Sa faca fiecare ce vrea cand simte sa o faca. Imbratisarile erau foarte importante in cadrul familiilor. De mici oamenii erau invatati sa fie atenti si la cel mai mic zgomot, astfel conexiunea cu natura era foarte puternica. Foarte interesant ca nimeni nu ducea lipsa de nimic, pentru ca fiecare avea grija ca celalalt sa zambeasca si il simteau pe celalalt fericit cand degaja miros de flori. Legaturile dintre oamenii surzi se realizau adesea printr-o energie ce un vazator nu are niciodata cum sa inteleaga. 
Uneori este bine sa fii si orb pentru ca numai asa nu mai dai atata importanta celor vazute care de cele mai multe ori tin de iluzie. 
Ma duc de multe ori cu gandul la acel tinut unde traiau oamenii surzi si ma gandesc cat pret pun ei pe ceea ce simt fara sa se gandeasca ca sunt vazuti de cineva, pur si simplu erau autentici si au facut fata nevazutului prin simtire.

5 septembrie 2013

Nu ai bani? Bun venit in club!


Ti s-a intamplat vreodata sa te asezi pe o banca si sa privesti oamenii din jur?
Te-ai lasat vreodata purtat/a de gandurile ce iti vin? Se tot promoveaza ideea sa maturam gandurile si sa ne concentram pe non-idee, cica pentru a ne descoperi pe noi insine. Oare cum te poti descoperi daca nu iti dai voie sa traiesti? E ok sa pici un examen, e ok sa iti dai seama ca o vorba negandita a jignit pe cineva, e ok sa greseti inmultirea, e ok sa faci rau cand puteai sa faci bine, etc. Este bine cu rau, tocmai pentru a realiza ca este loc de a face data viitoare perfect pentru tine ceea ce se muleaza nemaipomenit evolutiei tale sociale si spirituale.
Ne agitam atat ca lucruile ne merg prost si e logic sa mearga tot asa daca nu intelegem ca suntem fiinte ale naturii, iar dupa zi vine noapte, ca o floare sa creasca trebuie udata, ca o pasare sa zboare trebuie sa treaca timp pentru a simti aerul batut de aripi... Ne impotmolim in ganduri si se intampla de foarte multe ori chiar sa ne blocam pe o idee fixa ( " nu o sa mearga asta", "pe mine nimeni nu ma intelege", "copilul meu este bolnav", "daca nu am bani miros a prost", "nu se castiga bani cinstit in ziua de azi", "de vina pentru tot ceea ce mi se intampla este sistemul", etc.).
Nu spun ca nu am trecut si eu prin tot ceea ce am spus mai sus, ba inca uneori mai trec. Ce ma face sa ma ridic? Dorinta de a continua! Vreau sa merg mai departe si sa vad ce se intampla! Cred in destin si pana acum soarta cu mine a fost darnica prin a-mi darui intamplari deloc intamplatoare.
Ma bucur ca traiesc, ma minunez de spectacolul stelelor de pe cer, ma joc cu sufletul meu si il las sa se manifeste cu ceea ce are la indemana, sunt un om printre oameni, dar imi traiesc cu mine ceea mai mare parte din timp si asta e chiar o binecuvantare sa ma regasesc in fiecare dimineata si sa imi zambesc in oglinda cand imi spal chipul. :)
Nu uita sa zambesti si sa speri la ceva mai bun. Lasa-te in voia suflului interior si inspira-te din natura! Doar sa fii atent/a la ochii tai ce urmaresc aceste litere ce se deruleaza cursiv creeand un sens pentru tine. Fii fericit/a ca ai aparut acum. Este momentul tau! Sa  fii ceea ce stii deja ca esti: un corp ce calatoreste in acest univers!!! Succes! Am incredere in fiecare om pe care-l intalnesc pentru ca stiu ca mi-a fost dat sa-l cunosc! Invat in fiecare zi cate ceva si nu am decat sa MULTUMESC!

2 septembrie 2013

Copiii din viata mea

Copiii sunt cei care vad dincolo de aparente si sunt sinceri cu noi si asta numai pentru ca nu stiu ce e aia minciuna... De aia uneori ne este asa dor de copilarie...de vremea cand eram autentici.





Pe acesti copii ii stiu inca de cand loveau in burta mamelor lor. I-am vazut de mici pana cand au ajuns acum sa imi scrie. :)
E emotionant sa primesc micile lor cadouri si sa le vad zambetul larg cand ma privesc. 
Intotdeauna am stiut ca cel mai bine ma pot intelege cu cei mici pentru ca sunt inca neatinsi de importanta ce si-o da adultul in general. Cu cat inaintam in varsta uitam sa pretuim gesturile mici. Ne ia valul si avem impresia ca daca rezistam oceanului de stres suntem cool. Fleosc! 
Uneori ii privesc pe copii si pe parintii lor, observ cum fiecare copil imprumuta pe zi ce trece din compotamentul parintilor. Este normal sa preluam ceea ce vedem in jur. Ascult stiri legate de examene esuate ale elevilor si nu ma mira deloc ca doar e un cerc vicios. Degeaba invata copiii la scoala un anumit comportament, daca acasa gasesc alt comportament. Cu cine petreci mai mult timp cu acela te vei asemana usor-usor.
Poate ca tot ceea ce se intampla in lumea asta are o logica. Fiecare ne nastem cu o menire, dar in acelasi timp avem un destin comun: perpetuarea speciei. Evoluam, involuam si ne transformam si tot asa.
Ma bucur ca in viata de pana acum am intalnit copii si imi pare atat de rau cand copiii devin copii fidele ale altor copii mari. Cand ne maturizam? In alta viata? Nu exista decat viata asta acum si aici!
Ce poti sa faci pentru tine? Sa inveti in fiecare zi ceva nou si sa te bucuri ca si maine ai timp sa explorezi alt necunoscut.
Succes!







24 august 2013

"Când dispare un om bun, Dumnezeu aţipeşte pentru o clipă." - Mircea Albulescu

Nu am crezut niciodata ca nu imi pot controla lacrimile...
In aceasta saptamana l-am pierdut pe tatal celei mai bune prietene a mea. Ma stiu cu Silvia Sandulescu de mai bine de 23 de ani si sunt atat de fericita ca o am ca prietena. Traim vremuri atat de ciudate, dar noi am stiut sa trecem peste toate. Au fost momente cand nu aveam de nici unele, dar ne uitam una la alta si incepeam sa radem si ne spuneam: "trecem noi si peste asta!".
Ma durea sufletul azi cand vedeam atata suferinta. Nu mi-am inchipuit ca o sa vad atatia barbati care plang in hohote. Moartea unui om bun este o tragedie pentru toti cei dragi. Lacrimile mi-au curs siroaie la venirea mamei decedatului... Simteam un tremurat in tot corpul si ma gandeam cat de crunt este sa iti pierzi copilul. Pe de o parte sunt fericita ca daca e sa mor nu o sa ma planga copiii mei.
Moartea este un mister, inca, pentru oameni, o trecere in nefiinta si un dor etern in sufletele celor ce au pierdut o fiinta iubita...
Mi-au ramas intiparite in memorie toate acele chipuri intristate si lacrimate, lantul creat intre oameni la Vesnica Pomenire, pasii marunti in urma masinii mortuare, atingerea unui trup rece, intrebarea repetata de  copii "Unde a plecat cel decedat?", incremenirea tuturor cand defunctul este coborat in cripta, vinul ce curgea siroaie peste sicriu, bomboanele negre de pe coliva ce se topeau, cuvintele "Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!", batistele ce fluturau in vant legate de o lumanare ce ardea alaturi de un colac tinute in mainile barbatiilor, priviri in gol si in suflet - fiecare avea cate o imagine cu cel pe care nu-l vor mai intalni decat poate pe lumea cealalta, daca exista vreuna.
Inca sunt acolo si nu imi revin usor... Realizez ca viata se poate duce in orice clipa si raman cu aceeasi idee: sa fac in viata tot ceea ce imi doresc fara urma de regret!!!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Constantin Sandulescu!

28 mai 2013

Dispretuiesc minciuna si tradarea!!!



Scriu din ce in ce mai rar... Oare de ce? Imi dau seama ca tot ceea ce as putea spune aici sau altundeva nu ar schimba nimic: "În asta tara prost facuta,
                               Cacatii fut in loc sa puta.
                               Iar futalaii adevarati
                               Nu pot sa futa de cacati!". - Mihai Eminescu
Acest blog poate in curand am sa-l inchid sau am sa-l las suspendat in aceasta lume virtuala - simplu motiv: nu spun nimic nou!!! Tot ce se scrie, tot ce se spune, tot ceea ce se face e repetabil, o spune clar istoria umanitatii. "Dumnezeu e tot ceea ce a fost, tot ceea ce este, tot ceea ce va fi si inca putin peste..." - spuneau mayasii... Am sa caut acel "putin peste..." in MINE!!!
Azi si ieri, si acum cateva zile, saptamani, chiar ani... m-am tot "lovit" accidental de mentalitati rigide si incapatanate... Multi oameni au impresia ca daca odata au "stralucit" in viata lor li se datoreaza laude continue, dar nu e chiar asa. Dam Cezarului ce e a lui, dar parerea mea este ca a accepta un om devenit MIC in PREZENT tocmai pentru ca a fost MARE in TRECUT e O GRESEALA! Dar fiecare procedeaza cum e mai bine pentru sine.

Daca ar fi dupa mine as exclude total de pe Terra:

- medicamentele create in laboratoare si astfel institutia farmaceutica ar pica si oamenii s-ar intoarce la beneficiile naturii
- alcoolul  si astfel oamenii ar gandi mai limpede...
- tigarile si astfel creierul, plamanii ar fi mai aerisiti...
- drogurile si astfel nu s-ar mai "afuma" fiintele pamantene

Suficient!
Ce lume perfecta ar fi! Dar e doar un vis si sunt sigura ca va deveni realitate, cel putin pentru mine ce am aplicat pentru "a pleca" pe Marte. Mai am 7 ani pe Terra! Ce usurare... Bine, pot sa mor si acum si nu am nici un regret. Am facut in asta viata tot ce mi-a trecut prin cap fara sa dau socoteala cuiva, iar de am gresit chiar si de 3 ori mi-am permis atat timp cat nu am afectat serios pe altcineva.
Sunt convinsa ca am "incomodat" multa lume, dar de' se mai intampla sa existe "cioturi" umane... unele sunt lasate special de cel de Sus pentru impiedicati...
Sa fie intr-un ceas bun tot ceea ce faci, cititorule!
Noaptea s-a lasat si m-a traznit un somn teribil, asa ca imi ascult trupul si ma duc sa ma culc... cu cine vreau si pot, ca am unde! :)

27 aprilie 2013

Cu gandul la tine...



De cum ma trezesc dimineata ma gandesc la tine... Sigur tu dormi la ora la care ma trezesc, pentru ca iarasi am perioada aia in care dorm putin... In fine... Sa revin la gandurile ce ma bantuie intreaga zi si chiar si noaptea, atunci cand am timp si fac pauza din ceea ce creez prin jur...
Esti o fiinta minunata! - Am avut norocul sa intalnesc numai oameni deosebiti si le multumesc fiecaruia dintre ei ca au calatorit alaturi de mine o bucata de timp - bine mi-a prins fiecare intalnire, am avut de invatat... adevarat ca unii inca imi mai sunt aproape si fac pasi odata cu mine... -
Te iubesc sincer si onest! Poate pentru ca am invatat sa ma iubesc pe mine asa cum sunt fara prejudecati educate.
Nu stiu, pe cuvant de onoare, cat va dura relatia aceasta, dar sunt convinsa ca de data asta imi permit sa fiu eu si sa te las sa fii tu! Real este ca persoanei iubite ii este necesar sa ii dai aripi sa zboare, radacini pentru a se intoarce si motive pentru a ramane. Sper sa reusesc sa fac asta cu tine!
Sunt o fiinta libera, atat cat se poate, si iubesc sa fiu cum imi vine pe moment sa fiu si sa ma comport fara sa ma judece cineva. Fain ca de ceva timp am facut curat prin viata mea si am armonie cu cei foarte apropiati. Imi place natura si ador vantul ce adie ducand cu el tot ce e necesar...
Revenind la tine...
Iti multumesc ca ai aparut si canti, dansezi, vorbesti, te enervezi, plangi, razi, gandesti, creezi, etc. alaturi de mine si separat, dar impreuna!!!
Cat va fi sa fie: sa fie! Sunt pregatita sa inteleg si sa merg mai departe. Mai departe chiar si dincolo de viata pamanteana. Poate plec pe Marte... :)
Ai grija de sufletul tau si fa-l fericit iubindu-l si ascultandu-l! Magia unei vieti armonioase este sa privesti in tine  si sa intrebi asteptand cu zambetul pe buze un raspuns. Totul e de bine! Stiu si eu asta. :P




19 aprilie 2013

Cer senin in aprilie



"E in aer miros de dragoste viu si toti trecatorii adulmeca..." iubirea "sa-i simta mirosul" ... "toti trecatorii sunt indragostiti..." si eu sunt indragostita de viata-mi...
Privesc cerul instelat si ii contemplu maretia... Sunt atat de mica precum o furnica, dar am rolul meu, precum si tu si fiecare suntem parti importante dintr-un intreg, dintr-un tot: Dumnezeu.
Sunt fericita si inspir adanc aer curat... firele proaspete si reci de iarba le simt mangaindu-mi talpile, vantul ma atinge din cand in cand pe fata si maini, firele de par se joaca unele cu altele uneori acoperindu-mi chipul, puiutul de catel alearga in jurul meu vesel, motanul ne priveste plictisit de pe scari... Este liniste si pace!
Ma gandesc la mama... e departe, dar parca ii simt inima cum ii bate langa mine... mai departe e uneori mai aproape... Imi este dor de anumite persoane ce le-am intalnit in aceasta viata! Ma rog sa le fie bine si fiecare sa isi gaseasca bucuria in fiecare samanta de timp.
Tocmai ce am vazut cum o stea s-a desprins de pe cer si cum un avion a intampinat caderea ei. Respir, inspir, oftez... imi intind mainile si ma las purtata pentru cateva clipe de toata atmosfera ce ma inconjoara...
Respir natura!
Ma intorc la Tine spre a ma intregi pe Mine!

2 aprilie 2013

Respira teatru

In acest week-end am fost la  Festivalul - 25 De Ore De Teatru Non Stop - Sibiu.
A meritat fiecare minutel petrecut alaturi de oameni frumosi ce s-au putut transpune excelent in rolurile jucate.
Am fost un observator atent la piesele: 


„Colibri” de Garret Jon Groenveld. Distribuţie: Laurenţiu Bănescu, Daniel Popa. Regie: Florin Piersic Jr.Coregrafie: Silvia Călin. Scenografie: Summer Wood. Producţie: Doctor’s Studio. Durată: 1h 20' - jucata remarcabil si cand aveti ocazia sa o vedeti.




„Omul-Pernă” de Martin McDonagh. Distribuţie: Rareş Andrici, Cosmin Dominte, George Lepădatu, Tudor Andronic. Regie: Florin Grigoraş. Durată: 2h 10' - m-a uimit placut cat de realist a fost jucata aceasta piesa. Culmea, nici macar o singura data nu am cascat. Se mai intampla sa ma ia chiar si somnul la anumite piese de teatru. :) Recomand cu toata increderea aceasta piesa!




„Absolut” un spectacol al Teatrului Act cu Marcel Iureş în regia lui Alexandru Dabija. Durată: 1h 30' - doamnele, domnilor, domnisoarelor si domnisorilor un lucru e cert si indubitabil ABSOLUT ca Marcel Iures este un actor desavarsit! Nu am cuvinte sa descriu ce mare om si mare caracter este Ivan! :P


Am scris despre acest eveniment pentru ca intr-adevar merita sa acordam atentie unor oameni - ACTORII - ce in fiecare clipa lucreaza cu ei insisi pentru a ne putea oferi noua (publicului larg) "realitatea" la vedere!
In Sibiu se intampla lucruri fenomenale si cu ocazia asta felicit din tot sufletul organizatorii acestui eveniment si  tuturor ce s-au implicat in a da o mana de ajutor hranei sufletului nostru:  ARTA!
Nimic din ceea ce este omenesc nu este mai important decat sa ne exprimam sinele/scanteia atat in interior, cat si in exterior!





28 martie 2013

Ciupit din viiitor


Cum sa descriu in cuvinte ceea ce simt, cand, de fapt, oricat as incerca nu gasesc decat puncte de suspensie...
Te priveam in ochi si te intrebam: "Cine esti?". Te uitai la mine si iti doreai sa descopar ceea ce esti dincolo de ceea ce vad fizic. Imi raspunzi: "Vrei sa stii SUS cine sunt?" Aprob non-verbal. Privirea mi se fixeaza in centrul fruntii tale: un punct bine determinat. Si? Si te vad... Esti o creatura inalta cu parul lung, chiar foarte lung, drept si ai ochii mari si negri. Ma privesti extrem de curios, inclinandu-ti capul ca si cum vrei sa te asiguri ca sunt intr-adevar eu. Ma simt atat de mica pe langa tine, dar cu cat ma cercetezi mai mult devin si eu mai mare, aproape cat tine de inalta. Incepem sa comunicam, dar telepatic si doar privindu-ne.
Iti spun ca sunt eu si tu imi confirmi ca m-ai recunoscut... te bucuri sa ma vezi si ma imbratisezi cu mantia ta din energie. Imi tresalta sufletul si mi se umezesc ochii.
In cap imi suna intrebarea: " Cine esti si cine sunt eu?"
Raspunsul imi vine imediat de la tine: "O parte din mine ce ma intregeste. Te asteptam de ceva vreme. Mult timp ti-a luat pentru a fi din nou impreuna."
Nu stiu ce sa zic, simt ca m-a inundat o mare de liniste... atat de lin... atat de bine... este.
Intalnirea, acolo, de SUS a fost scurta si chiar de am revenit pe pamant in continuare te privesc.Te intreb direct daca esti sufletul meu pereche. Nici nu apuc sa termin intrebarea si imi raspunzi imediat: "Da!!!"
Imi intorc privirea spre geam. Tu, deasupra mea, inca ma privesti fara sa spui nimic. Simt doar ca ma simti si ador caldura trupurilor noastre.
Este pentru prima data in aceasta viata cand simt cu adevarat ca sunt alaturi de MINE.
Ma pierd in vid... minte goala de ganduri... trupul imi pluteste.
M-am cautat tot timpul si am gasit, si de data asta nu mai este doar o iluzie.
Interesant sub ce forma ai aparut, dar ceea ce este SUS este si JOS.
Ma implinesti! Iti multumesc!

1 martie 2013

Bucurie de primavara.

Mereu trebuie sa stii ce vrei de la viata! Cine spune ca trebuie? :) Mda... Obligatia unei fiinte umane este sa invete sa se invete cu propria persoana. Fiecare clipa traita iti aduce o noua experienta de viata, de aceea e necesar sa traiesti fiind prezent/a, tocmai de a te bucura de miracolul de a exista. Nu este mereu bine, dar in orice rau e un bine si in orice bine e un rau pana cand realizezi ca ai acceptat sa primesti si sa daruiesti iubire.
Iubirea de sine la limita bunului simt duce la respect propriu si compasiune pentru fiecare om pe care il intalnesti. Nimeni nu e perfect, si dupa parerea mea perfectiunea e doar o iluzie.
Cel mai frumos este sa traiesti constient/a fiind ca te-ai nascut pentru a te explora si a descoperi universul.
Cu bucurie am intampinat prima zi de primavara a anului 2013. :)


Avem fiecare rolul nostru in aceasta viata plina de minuni. A venit primavara si simtim cu totii cum primele raze ale soarelui ne lumineaza zborul spre cunoastere... O primavara cu mult soare si parfum va doresc!

“Nu poti învata nimic pe nimeni; poti doar sa ajuti pe cineva sa descopere.” Galileo Galilei

27 februarie 2013

Imi iubesc viata!!!



Anul ce a trecut a fost un an plin, chiar cu de toate, atat bune, cat si rele. A fost solicitant din toate punctele de vedere: fizic, spiritual, material...
Ce este si cu viata asta... trecem prin multe experiente, dar numai asa ne imbogatim spiritul. Pana la urma asta conteaza cel mai mult: sa ajungem intr-un moment in care putem spune: "De mor acum: mor fericit, dar parca as vrea sa mai traiesc un pic!"
Viata este o calatorie in adevaratul sens al cuvantului. Mi-a placut mult sa intalnesc alti calatori, cu unii dintre ei am mers doar o bucata de drum, cu altii merg inca inainte... si de-abia astept sa cunosc si alti calatori.
E minunat sa constientizezi ca in viata conteaza sa cedezi trecerea, uneori sa ai prioritate si alte ori sa te opresti pentru a contempla universul.
Drum bun, calatorule! Ne vom intalni in lumina!