20 februarie 2014

Avion cu surprize






Se intampla uneori sa te trezesti intr-o lume din alta lume... nestiind care este cea reala pentru cateva momente... pentru cateva clipe existi intre cele doua lumi: cea a visului si cea reala, doar ca in ambele esti tot tu traind paralel.
M-am "trezit" la ora 3, dupa un mers teleghidat pana in camera alaturata cu ochii inchisi... mi-am aprins o tigara. Incercam sa imi revin, sa ma aduc cu totul in lumea mea de zi cu zi. Inca mai eram in cealalta lume si acel avion isi pornise motoarele, imi auzeam numele strigat de stewardez, ma grabea sa ma urc cat mai repede ca altfel ratam decolarea.
Dupa primul fum de tigara realizez ca am visat. Dar ce vis a fost asta? Acum incerc sa mi-l amintesc...
Imi aduc aminte ca pornisem intr-o mare calatorie, iar in avionul cu, care calatoream erau foarte multe persoane cunoscute, oameni din trecutul meu si oameni pe care nu-i cunosteam deloc. Era o galagie infernala, iar eu eram uimita total de persoanele pe care le stiam atat de bine si erau acolo, in acelasi avion cu mine. Stateam pe un scaun si ma uitam la fiecare in parte si retraiam momentele petrecute impreuna. Zambeam, dar si plangeam si treceam de la o persoana la alta, parca impacand trecutul in mine.
Mi-a ramas vie amintirea cum ma privea el cu ochii lui atat de patrunzatori... nu spunea nimic, doar se uita la mine intens, poate vroia sa imi transmita ceva, doar ca eu nu eram in stare sa ii receptionez mesajele telepatice. Nu am rezistat si am rugat pe cineva sa se duca la el si sa-l intrebe daca are vreun mesaj pentru mine. Tin sa precizez ca fiecare persoana cunoscuta din acest vis nu ma mai recunostea, eram doar o simpla calatoare pentru ei. Ciudat ca pentru ei eram o necunoscuta, si ei pentru mine erau viata mea...
Sa revin la acei ochi insistenti... am primit de la acea persoana o scrisoare, parca simt si acum ca o tin intre maini si imi e teama sa o deschid...
Avionul face o escala si stand intr-o sala de asteptare deschid scrisoarea, zambesc... nu mai vazusem de foarte mult timp scrisul acela marunt si atat de apasat... Dupa primele randuri in mine realizez cat de importanta am fost in viata acestui om... Imi multumea ca m-a intalnit cu atata emotie... Imi relata ca duce acum o viata minunata si este o fiinta fericita. Zambeam... Nu apuc sa citesc tot si sunt chemata spre avion, eram ultima pasagera din avionul plin de mesageri ai vietii mele ce nu urcase. Si m-am trezit.
Acum ma intreb ce a vrut "lumea de dincolo" sa imi transmita...
Intelegere si rabdare!!!