11 ianuarie 2015

Floarea soarelui






A fost odata ca niciodata ca daca nu ar fi nu s-ar povesti. :)
Asa incepe orice poveste in fiecare seara. Azi Alexia doreste o poveste despre floarea soarelui.
Dau drumul imaginatiei si fetita se aranjeaza mai bine la pieptul meu si ma asculta atenta.
A fost odata pe un camp la marginea drumului o floare a soarelui extrem de frumoasa de se opreau multi oameni sa o admire. Razele soarelui picau pe fiecare petala a florii si o luminau atat de tare incat pe semintele ei negre se jucau culorile formand uneori si un curcubeu. Floarea era pata magica de culoare a acelui peisaj.
Intr-o zi se apropie de floare o fetita. Se uita lung la floare si a vrut sa o rupa, dar atunci se auzi vocea florii soarelui: - De ce vrei sa ma rupi?
- Pentru ca esti foarte frumoasa si te vreau in camera mea. - a raspuns fetita incantata ca floarea si vorbea.
- Daca ai sa ma rupi nu am sa traiesc mult in casa ta. E mai bine sa ma lasi aici unde sunt si de fiecare data cand vrei sa ma vezi o poti face. Eu am sa te astept fericita.
- Dar pot sa am grija de tine cum pot eu mai bine. Am sa te ud in fiecare zi si am sa-ti vorbesc de dimineata pana seara.
- Locul meu este pe acest camp. Nu sunt o floare de apartament, ci sunt o floare de camp. Crede-ma ca am sa te astept fericita ori de cate ori vei dori.
- O sa imi fie dor de tine!
- De cate ori o sa iti fie dor de mine te poti uita spre soare si atunci vei sti ca eu iti zambesc si ma gandesc la tine.
Fetita a plecat incantata spre casa cu gandul la noua prietena pe care si-a facut-o.
Dupa cateva saptamani fetita s-a intors la floarea ei. Era si mai frumoasa si crescuse si mai mult, era ca un soare pe pamant. In jurul ei au aparut si alte flori ale soarelui, dar mai mici,
- Imi vine sa te rup din nou. Esti atat de frumoasa! Vreau sa te am acas! Uneori ma simt atat de singura si nu am nici un prieten.
- Ma bucur ca te-ai intors si ca nu m-ai uitat. Iti place cum zambesc?
- Da. Zambesti ca un soare.
- Daca si tu vei zambi ca mine vei vedea ca vei avea multi prieteni in jur. Este important sa ai fericirea pe chip, iar tu esti o fetita foarte frumoasa.
Fetita incepu sa zambeasca si intr-adevar chipul i se lumina. Floarea soarelui o invata primul pas in a fi fericita: sa zambeasca.
- Dar o sa imi fie dor de tine...
- De cate ori vei zambi si te vei uita spre soare eu sunt cu tine.
Fetita din nou a plecat fericita. Floarea soarelui ii era cea mai buna prietena. Zilele ce au urmat fetita a inceput sa zambeasca si ca prin minune multi copii au inceput sa se joace cu ea. Alexia le povestea tuturor despre floarea soarelui. Copiii au devenit curiosi si au vrut si ei sa o cunoasca pe floarea soarelui. Alexia i-a dus pe toti in acel loc, dar spre uimirea ei campul era plin de flori ale soarelui. Fetita nu mai stia care e floarea ei, dar si-a adus aminte de zambetul inconfundabil al florii ei iubite.
- Ma bucur ca te-ai intors si ai venit cu atat de multi prieteni.
- Da. Le-am povestit tuturor despre tine.
- Foarte bine ai facut. Uite in jurul meu sunt si alte flori ca si mine si fiecare copil poate acum sa aiba floarea lui. Pe campul plin de flori ale soarelui se aud inca rasetele fercite ale copiilor.
Alexia a adormit de cateva secunde. O invelesc, o sarut pe frunte si ii doresc noapte buna...