29 decembrie 2016

Tu și Dumnezeu! Cel mai bun prieten al tău esti TU!



Credința nu se manifestă prin a merge în fiecare zi în biserică, ci în faptele tale.

Au trecut doar două zile de la sărbătoarea importantă Crăciunul și tare curioasă mi-s dacă mai e cineva la biserică zilele acestea.

Este incredibil cât de inoculată este ideea de religie în mintea unor oameni!

Ai observat când se îndreaptă omul către lăcașul de cult?

Din ceea ce am observat eu ființa umană se duce să facă mătănii și să se roage la Doamne, Doamne când este bolnavă, când nu are noroc în: dragoste, carieră, când nu mai are nimic de pierdut pentru că deja a pierdut tot și în mod special pe sine însuși.

Deci se caută ajutorul divin numai când e prea târziu, de cele mai multe ori.

Acum eu nu înțeleg de ce nu ne rugăm zilnic la Dumnezeu, Iisus, Budha, Alllah, extraterestru, forța Supremă și numai atunci când dăm de greu???!!!

Ciudat că trebuie să pățim întâi ceva și apoi ne trezim neputincioși și cădem ca muștele în fața unui altar!

Adevărul e că nu degeaba există religia!

Cine mai citește Biblia, Coranul, Talmudul, Mahayana sutras, Pāli Tipitaka, Bhagavad Gita, Teorii despre Big Bang???

Oamenii nu mai citesc, nu mai au timp de astfel de preocupări "plictisitoare", ci sunt altele mult mai importante cum a fi să ai cât multi prieteni pe Facebook, Twiter, Istagram si sâ ai cât mai multe like-uri.

O societate de consum, fâră pic - poc de cultură, doar cât să supravietuim în prostia impusă de "ăia deștepți" care sunt la puterea de decizie a maselor.

Bine că mai sunt calamități naturale/artificiale, că altfel nu am mai prețui valoarea vieții umane, ci din contră am putea fi și mai robotizați.

Imi plac maxim versurile melodiei (de actualitate incă) : "Maidanez" cântată atât de bine de Puya cu Doddy, Posset, Mahia si Alex Velea

https://www.youtube.com/watch?v=JKPp5rWcElw

Un surâs a lui Vasile Ghica s-ar potrivi un pic:

"- Mamă, este adevărat că pe mine m-a adus barza,că darurile le aduce Moş Crăciun, iar pâinea ne-o dă Dumnezeu?
- Da.
- Atunci, de ce-l mai ţinem şi pe tata?"


E mai ușor să urmăm pe unii și pe alții, decât să facem propriile cercetări.


Dacă vrei să te miluiești doar când ai dat de greu continuă să trăiești în ignoranță, altfel caută să fii precaut cu tot ceea ce faci cu sănătatea ta fizică și psihică!

Și ție ți-a murit cineva drag??? Cum este înmormântarea la românul ortodox??

Nimic mai trist să pierzi pe cineva drag.. Pe lângă a face față suferinței trebuie să te ocupi și de înmormântare.


Este incredibil ceea ce se întâmplă când moare cineva!
În primul rând rămâi șocat de veste, de faptul în sine, ca mai apoi să incepi să faci toate demersurile ca înmormântarea să decurgă cât mai lin posibil. Dar nu e atât de simplu pe cât pare. Sunt o grămadă de formalități de făcut și pe lângă acestea trebuie să fie respectate și legile scrise și nescrise ale religiei creștine ortodoxe.
O să redau o mică povestioară ce mi s-a întâmplat săptămâna trecutâ.
Pe data de 18 decembrie sunt sunatâ de o prietenâ care mâ anuntâ câ i-a murit mama. Clar am fost șocatâ. Am înțeles că nu avea sens să o compătimesc prea mult și asta pentru că ea avea nevoie de cineva care să acționeze și care să nu fie foarte implicat emoțional.
Recunosc că nu am organizat niciodată până acum o înmormântare, dar orice e posibil când trebuie să fie infăptuit. Primul pas a fost să o întreb de câți bani dispune. Răspunsul nu a fost tocmai potrivit. :) Se baza doar pe ajutorul de deces al CNPP https://www.cnpp.ro/ajutorul-de-deces
A rămas ca ea să se ocupe de tot ceea ce tinea de acte, iar eu să mă descurc cu biserica și pompele funebre, ceea ce am și făcut. Am mers întâi la pompe funebre (nu orice firmă, ci Angelo Eternity, că restul de firme sunt scumpe) fiind convinsă că am să aflu tot ce trebuia legat de o înmormântare, ceea ce s-a intamplat.
La pompe funebre am întânit o domnisoară foarte drăgută, Ileana, care ne-a oferit toate indicatiile necesare pentru buna desfăsurare a unei înmormântari normale.
Am aflat cu stupoare cam cât se cere la IML - Spitalul Județean  Arges dacă nimerim pe un anume domn Marian, doar 500 ron pentru îmbălsămare, daca nu doar 25 ron taxa spitalului. Deja sunau în mine nervii. Apoi am mai aflat că în funcție de biserica de care aparține decedatul taxele sunt diferite la preoți. Aici deja eram călcată pe bătătură și iau imediat atitudine să nu se plătească la biserică nimic și îl sun pe preotul paroh de la Biserica Sfânta Treime din Piteşti de care aparținea decedata. Răsuflu ușurată că preotul mă asigură că nu va cere nimic, nici măcar pentru capelă, apoi pentru slujbă.
Dar nu tot ce zboară se și mănâncâ și sunt luată prin surprindere când ajung la biserică cu tot alaiul mortuar și slujba este ținută de alte fețe bisericești cu,care nu vorbisem:
După terminarea slujbei se impart pachete, iar domnul diacon Pleșea Marian mă roagă să-i mai dau două pachete și pentru cei doi preoți care nu sunt de față. Nu mi-a venit să cred ce tupeu avea individul, dar am trecut peste moment... Urmează să plecăm spre cimitir, diaconul se oferă să ducă 3 persoane. Drăguț din partea lui, îmi spun in gând. :) Dar am rămas socată ce mașină conducea: un taxi!!

Pe bune? Au voie să fie si taximetriști preoții? Interesant! Dacă se întânplă ceva tragic în trafic, dispecera firmei de taxi dă prin stație imediat să apară deaconul Pleșea Marian să facă o mică slujbă.
Povestea nu s-a terminat aici, evident. După slujba de înmormântare domnii popi au cerut bani. Wow! Aici mi-au sarit capacele. Deci au cerut și culmea au și primit fără chitantă, chiar dacă am cerut asta. Răspunsul lor a fost că asa e traditia: să primească cel putin 150 ron fără dovezi legale.
Concluzia: când îți moare cineva, dacă nu ai bani s-ar putea să rămâi cu decedatul îngropat de Asistența Socială.
Trist! Și să mori e scump, așa că trăiește cât mai mult!
Sănătate multă și un an mai bun decât până acum!

15 decembrie 2016

Buna dimineata! Am avut chef de scris.

Poarta către mine s-a deschis..

Când deschizi poarta către tine esti deja o fereastră către toată omenirea
Poarta către tine se deschide numai atunci când ai suferit suficient încât să îți dai seama că cel mai bun prieten al tău esti TU!
Nu ți s-a întâmplat să fii sigur pe tine că ai intâlnit marea iubire și ca mai apoi să realizezi că de fapt nu a fost iubire, ci doar o experientă amoroasă?
Multi facem marea confuzie între iubire și o partidă bună de intimitate!
Primele 2-3 luni a începutului unei relații de cuplu sunt de vis!
Simtim cu totii cum omizile de așteptări afective devin fluturi in stomac, simtim cum căpătăm aripi imaginare, simtim ca viata e roz si că, chiar am putea muta muntii din loc, etcetera.
Simtim ceea ce gândim!
Din nefericire uităm să mai inchidem poarta și lăsăm ferestrele sufletului deschise chiar dacă suntem convinsi că iubirea pluteste in aer, dar nu tinem seama de ce vânt bate.
Când chiar iti doresti o relatie stabilă trebuie să ai in vedere câteva aspecte:
- după ce trec cele 3 luni de iubire oarbă să iti faci un control oftamologic!
- persoana pe care crezi că o iubești de mama focului e "the one" sau doar așa vrei tu să o percepi?
- ai ce discuta cu "iubi" in afară de altceva decât sex?
- "puiutul" este independent financiar?
- "iubirea" ta este a ta sau a ei?
Nimeni nu apartine nimănui!
Nu suntem marfă, ci fiinte liber cugetătoare.
- "piticul" tău este scolarizat sau măcar a citit mai mult decat cele 52 de cărti de joc?
- "sufletul pereche" este cine spune că este?
Verifică subtil de unde se trage, câti și ce fel de prieteni are și mai ales câte neamuri are!
- "ingerașul" chiar are aripi sau e dus cu capul?
Mergeti la psiholog impreună! Nu e rușinos, e chiar util de cele mai multe ori!
- "sufletul tău" te iubeste doar din vorbe sau iti demonstreaza si prin fapte? "Vorba lunga e saracia omului" - sa tii minte de acest proverb. :)
- "soarele" vietii tale e chiar soarele sau ai doar tu impresia ca alt soare nu mai este pe glob?
Sa iti urmezi mereu intuitia! TU stii intotdeauna ceea ce e mai bine pentru tine! Ai INCREDERE in TINE!

8 decembrie 2016

A asculta oamenii e un bine făcut răsplătit



De când eram mică mi-a plăcut să ascult pe fiecare om în parte, indiferent de vârsta pe care o avea.
Şi acum fac la fel. Ascult poveşti de viaţă şi aflu tot felul de lucruri la care nici ăn vis nu aş găsi.
Sâmbătă, după terminarea evenimentului "Descoperă ARTA", am mers cu o fostă colegă de liceu (Clary) şi cu câţiva prieteni de ai ei la un suc "La Strada" să mă relaxez. Nu aveam chef de vorbă fiind destul de obosită.
O vreme am preferat să ascult poveştile lor până când am aflat că la masa la care eram una dintre persoane era cunoştiinţă veche cu un fost coleg de generală. Astfel universul a făcut să vină la suc si fostul meu coleg (Daniel).
Eram astfel la masă cu o colegă de liceu (am terminat liceul în 2000 - Liceul teoretic "Ion Barbu" - Piteşti) şi un coleg de generală (am terminat generala în 1996 - Generala Nr. 2 - Piteşti).

Doamne, ce au trecut anii!
Colegul repară maşini de spălat şi frigidere, iar colega munceşte în timpul verii prin ţări străine.
Fiecare luptă cum se poate să aibă un trai decent, dar ceea ce este important e că sunt sănătoşi.
În viaţa aceasta scurtă sunt câteva lucruri importante: credinţa, recunoştiinţa şi iubirea.
Atât timp cât crezi în ceea ce faci şi îţi place ceea ce făptuieşti fiind recunoscător pentru fiecare clipă trăită iubind viaţa aşa cum e ea: plină de diversitate în unitate te poţi numi un om bogat!

29 noiembrie 2016

Te iubesc, omule!


De mai bine de 2 saptamani am tot umblat peste tot pe unde am putut fizic si mental.
Am cunoscut oameni noi si m-am reintalnit cu oameni vechi, am vazut situatii, am simtit diverse si am observat cum fiintele umane se misca in felul lor unic caracteristic incercand din rasputeri unii sa supravietuiasca si altii sa evolueze.
Trebuie sa precizez ca nu detin adevarul absolut si ca tot ceea ce voi scrie mai jos este doar parerea mea umila despre ceea ce am trait in ultima perioada.
Cea mai impresionanta intalnire am avut-o cu Ana Maria - o pustoaica majora din Piatra Neamt - la a patra ediție a Festivalului Național al Artei și Creației Persoanelor cu Dizabilități intitulat “Oameni Aproape Invizibili”, organizata de catre Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR). M-am nimerit pur si simplu pe acolo si recunosc ca nu ma simteam bine, ma simteam exclusa si am vrut sa plec cat mai repede, dar am asteptat aproape pana la sfarsit. Si bine am facut! Inainte sa plec m-am oprit sa o felicit pe Ana Maria ca a avut curajul sa spuna de fata cu toti cei prezenti ca nu ii place atmosfera mortuara a evenimentului. Am aflat ca picteaza si m-a uimit ca a fost mai directa decat as fi putut sa fiu eu.
Ma bucur cand intalnesc oameni numai suflet! Sunt sigura ca in timp se va lega o prietenie frumoasa cu toti oamenii noi pe care i-am intalnit si cu cei pe care ii voi intalni.
Tot la acel eveniment am cunoscut o doamna interesanta, Teodora, om de radio si iubitoare de muzica folk la care pe 5 decembrie am sa participla lansarea de carte https://www.facebook.com/events/215373432230627/.
Oamenii sunt frumosi, indiferent de ce religie, culoare, aspect fizic au!
Mai devreme mi-am adus aminte de cel mai fain baiat (nu era foarte fain fizic, dar se pare ca frumusetea interioara isi spune uneori cuvantul) din viata mea de adolescenta: Ionut P. Pe vremea cand ne-am intalnit eram doar in clasa a 8-a si el era elev de liceu la Teologie... stiam ca ma place pentru ca mi-a spus-o aratandu-mi prin fapte cat ma iubea. Ma "poreclise" Brenda (Shannen Doroty) dupa actrita din serialul Beverly Hills 90210.
Doamne, ce au trecut anii! M-am revazut cu el si dupa ani cand era agent de vanzari, apoi cand a devenit mare director la o firma renumita afland ca e fericit si are si o familie frumoasa.M-a bucurat si ma bucura inca ca nu si-a schimbat caracterul. Asta e mare lucru! Este o persoana importanta in viata-mi, pentru ca m-a invatat ca e important sa nu uiti de unde ai plecat.
Recunosc ca mie imi e teama de succes! Poate de aia am inceput sa "promovez" arta si cultura romaneasca, pentru a ma ascunde pe mine de mine, evident si de restul lumii.
Putini oameni ma stiu cum sunt de fapt si asta pentru ca ani dezile am construit in urul meu un zid rezistent care ma face sa par o dura. Ma amuza cand vad oameni intimidati de sobrietatea mea. Chiar ieri am fost la cimitir sa aprind o lumanare unchiului meu si bunicului (pe care nu l-am cunoscut). Am un ritual ca de fiecare data cand vin la ţară sa merg in cimitir si sa ascult concertul de liniste de printre morminte privind lung la versurile de mai jos scrise pe crucea unchiului meu.
Dupa ce am iesit din cimitir m-am intalnit cu un cersator. evident la biserica sunt cei mai multi cersatori, ca doar e de primit in numele mortilor. Clar ca am fost abordata de umilul cetatean care imi cerea bani de o paine. Si ii spun:
- Ma duc sa iti cumpar o paine.
- Doamna, paine imi iau.
- Mai, si daca nu iti iei ce iti fac?
- Ma bati, doamna!
Am ramas socata sa aud un astfel de raspuns, am scos bani din buzunar si i-am dat urandu-i sanatate. Indepartandu-ma de el ma intrebam in sinea-mi: Oare am asa o faţă de bătăuşă sau bietul de el a fost si este bătut?
Viata asta e atat de imprevizibila. De curand am aflat prin mica calatorie prin Pitesti ca au murit sau sunt pe cale sa moara cateva persoane tinere. E adevarat ca ne nastem pe rand si murim pe sarite. Nu inteleg de ce exista boala incurabila, de ce e nebunia asta dupa putere, de ce murim si de ce ne nastem!
Sunt multe intrebari si se pare ca am si mult timp sa mi le si pun. :)
Unii nici nu au timp sa se ai gandeasca ca in curand vin sarbatorile si sa se bucure de sosirea lor, iar eu filosofez la 4 dimineata. Da, nu am responsabilitati, gen copiii, serviciu sau greutati materiale. Am avut noroc de parinti care m-au invatat sa ma multumesc cu putin, iar copiii se pare ca nu a fost sa fie sa am in aceasta viata.
Odata aveam regrete, acum nu ma mai astept la nimic de la nimeni, din contra ma astept de la orice de la oricine. Am invatat in timp sa nu mai fiu surprinsa, ci doar sa accept ceea ce mi se intampla. Ieri mi s-a pus o intrebare esentiala, si anume: Sabina, care e cea mai mare realizare a vietii tale pana acum? Am raspuns simplu: ca traiesc!

31 octombrie 2016

Nu mai am timp sa pierd timp!

Traim intr-o societate in care s-a depasit legea junglei si asta pentru ca toti sunt lei paralei.
Oare de ce se intampla asta?
Ma depaseste sa vad oameni innebuniti de putere si de dorinta nestavilita de a avea cat mai multi bani.
Nu a trecut foarte mult timp de cand am luat contact cu cativa tineri care conduc afaceri de nisa si am vrut sa vad ce inseamna antreprenoriat in capitala. Recunosc ca am ramas cu un gust amar. Cu toate ca ideile de pornire a business-ului lor erau foarte inovative, totusi mari lacune de a manageria intreaga activitate. A fi manager intr-o organizatie, fie ea cat de mica, nu e lucru usor incepand cu a respecta normele legale in vigoare. Micii antreprenori pe care i-am cunoscut inca de la inceput s-au gandit sa fie in castig angajand oameni cu un contract de 2 ore, chiar daca angajatul munceste 7-8 ore, chiar si in weekend. Deci plata la negru inca e la moda in Romania si stiu ca nu zic ceva nou. :)
Oamenii accepta sa munceasca si cu un contract de 2-4 ore, fiindca nu isi cunosc cu adevarat drepturile si patronasii profita de asta. Putini sunt cei care se mai gandesc la pensie si este incurajata ideea de a trai cat mai mult in prezent, ca viitorul e nesigur. Da, e corect sa traiesti  momentul, dar asta nu inseamna sa nu iti asezi in prezent lucrurile in asa fel incat pe termen lung sa ai asigurat traiul. Dar fiecare isi merita soarta!
E adevarat ca banii nu aduc fericirea, dar o intretin, dar totusi mai exitam pe lumea asta si pentru alte lucruri.
Cica iubirea nu ar mai exista... Nasol, domn'e!
Acum se iubeste precaut. Ca na' daca ai fost ars/a o data incepi sa sufli si in iaurt. Deci iubire ioc.
Indiferenta e la ordinea zilei. Se merge pe principiul: mie sa imi mearga bine, ca in rest fiecare cu mama lui. Egoismul asta e din ce in ce mai natural sau poate nu mai vad eu bine... Oricum trebuie sa imi schimb dioptriile sau mai bine sa schimb directia de a privi spre oameni cu aspiratii comune cu ale mele.
Stiti ca se ia boala asta cu egoismul? Da. Ca s-au gandit unii ca daca esti egoist, de fapt esti altruist, in sensul ca nu mai obosesti pe altii cu probleme tale. Deci fiecare pentru el si daca e sa fie ceva si pentru altul, de fapt tot pentru el e.
Ciudat cum se intampla toate in lumea asta din ce in ce mai prost facuta, unde ...era o vorba a unui poet... dar nu mai intru in detalii. :)
Ma tot gandesc la Piramida lui Maslow si realizez ca eu sunt in varf, dar nu am alte trepte bifate. :)
Tu pe ce treapta te gasesti situat/a? :P

3 octombrie 2016

"Nu muntele il cucerim, ci pe noi insine." - Edmund Hillary


Cum nimic nu este intamplator (incep sa cred tot mai mult asta) mi s-a oferit ocazia de a pleca la munte cu persoane necunoscute. Intr-adevar, o provocare pentru mine care m-am obisnuit de ceva timp sa fiu in control.
Si am pornit din Bucuresti cu o tipa "corporatista"... prietena unei prietene... nu stiam ce sa vorbesc sau daca sa vorbesc si cu toata astea m-am trezit ca i-am povestit aproape toata viata-mi. A fost de bine ca nu a luat-o somnul la volan. :)
Inceputul a fost promitator si neasteptat. Am ajuns destul de tarziu in Porumbacu de Sus si nu mai avea sens sa pornim la drum asa ca ne-am cazat la pensiunea "La Bradul inalt". Superba pensiune si perfecta pentru un concediu cu familia. :P
Am stat treaza pana la 4 dimineata si am privit cu drag cerul instelat punandu-mi cate o dorinta la fiecare stea cazatoare. :)
Simteam ca incep sa mi se linisteasca gandurile si ma pierd cu placere intr-o alta lume, a naturii. Am adormit cu greu si nici foame nu mi-a fost de dimineata stiind ca vor urma 2 ore jumatate de urcat cu rucsacul in spate. Aveam tot ce aveam nevoie: aer curat si un peisaj greu de pictat sau imortalizat de vreun aparat foto.
Si, da, am pornit la urcus spre cabana Negoiu cu ditamai rucsacul in spate. Recunosc ca am facut multe pauze mici/mari si dese. Am resimtit fiecare kilogram in plus si fiecare clipa de sedentarism, dar imi tot repetam in gand ca pot. Si, usurel, am ajuns si la cabana Negoiu unde am fost intampinata de cativa magari sociabili de care, recunosc, imi era un pic teama. Venise fata de la capitala si nu mai stia ce e ala animal de la munte. :)
Pe cuvant de onoare ca imi venea sa arunc rucsacul cat mai repede din spate, efectiv nu mai puteam. Si asta era doar inceputul, urmand a doua zi sa plecam pe traseul: varful Serbota- Custura Saratii - Varful Negoiu - Saua Cleopatrei - Drumul Zmeilor - Cabana Negoiu.
 Ma uitam la ce oameni erau pe la cabana si am fost placut surprinsa sa observ turisti sprinteni trecuti lejer de 50 de ani. Fain!
Seara s-a lasat incet, dar mult mai repede decat la oras. :P Am stat cu muntomani din toata tara la un foc imens cat sa ne arda fetele si am ascultat povesti si glume. Nu am simtit nevoia sa beau decat o gura de vodca zdravana care mi-a ajuns. :P Stiu ca ma pot simti bine si fara alcool, dar imi place sa observ cum unele persoane se dezinhiba atunci cand il consuma. :)
A trecut repejor si noaptea si a urmat dimineata in care porneam cu adevarat pe munte. Aveam emotii si am zis sa nu mananc, ca pe bune daca as fi dorit sa murdaresc o asa natura superba cu datul meu la boboci. :P
Si hei-rup, hei-rup pe stanci, carari minuscule, salbaticie... pana cand am simtit ca nu mai pot si tot am mai putut pana la varful Serbota. Mi se facuse frig acolo sus si nu intelegeam de ce unii dintre noi nu mai doreau sa continue spre varful Negoiu. Din nou am simtit ca sunt in control pana cand "corporatista" devenita muntomana chiar de gasca imi spune ca ea vrea pe Negoiu si duse am fost. :)
Norocul a fost ca ne-am intalnit pe Custura Saratii cu un grup format din 3 fete si un baiat. Super! Macar daca era sa patim ceva erau si ei pe acolo sau daca ar fi fost sa cadem, ne prindea cineva. :) Nu va pot descrie cate mi-au trecut prin cap pana cand gandurile fugeau unul cate unul si fix inainte de a urca spre Negoiu am devenit prezenta. Mi-a luat cam mult, ce-i drept. :P
Mai aveam doar 15 minute pana in varf si am cedat. Mi-am spus ca atat pot si le-am spus celor din grup sa se duca voiosi spre varf ca-i astept cumintica (altfel nici nu puteam la cat de obosita eram) pe o stanca.
E, si ei plecati... eu singura doar cu muntii din jur, ceata care se ridica si se plimba in voie ca si cum ar fi dansat cu crestele muntilor.. respiram greu si imi simteam genunchii praf... nu am avut chef nici sa fumez, poluam un aer curat si respect puritatea. :P
Stand si privind in jur, acolo, in starea de prezenta, de liniste, nu iti mai asculti gandul care iti spune ca ai avea o problema. Intr-un mod firesc se produc vindecari, pentru ca stresul dispare si simteam cum relatia cu trecutul se schimba, cat si cu viitorul imaginat de mine pe baza a ceea ce stiam din trecut... si povestea se schimba...
Am descoperit pacea si armonia din nou in mine... iar

Si stand cu mine si doar cu mine ma uitam spre varf, nu mai era mult, dar nu mai puteam fizic... Intamplarea *care nu exista* face sa apara o domnisoara blonda (insotita de 2 masculi pantofari) care injura de mama focului tot ce era in jur si pe cei doi. M-a facut sa rad. Si ei doreau sa renunte la a mai urca pana in varf, acel sfert academic destul de anevoios.  Si uite asa am pornit cu ei sa le arat cum sa puna piciorul pe stanca si sa aiba prizele potrivite. Ea injura in continuare cu accent de la Arad, iar asa am mai urcat si eu cu ei pana cand iar am zis ca nu mai pot. Si m-am oprit din nou sa meditez. :P 
Dintr-o data in minte-mi imi suna: "Sabina, poti! Poti!" si toate s-au aliniat astfel incat am putut sa ating steagul de pe varful Negoiu. 
Ce panorama! Nu o pot descrie mai bine decat tine care o sa ajungi acolo si o sa ai simtirea ta! :)
Am atins cerul cu mana, am eliberat ganduri toxice si am ars la calorii. :))
Coborarea a fost wow! Mi se blocasera genunchii, dar am avut noroc de oameni faini care ma asteptau de fiecare data cand ma opream sa mai privesc in jur pentru a uita de durere.
Cele 10-15 minute de intuneric prinse au fost si ele o experinta, noroc cu frontalele.
Dar am ajuns la cabana fericita si am putut cu chiu cu vai sa si mananc ceva. 
Deja ii priveam pe toti din jur cu alti ochi. Frumosi sunt oamenii cu tot cu povestile lor triste!
La munte se leaga prietenii frumoase si se traiesc clipe de neuitat! Inca sunt acolo cu o parte din suflet si recunosc ca nu m-as mai fi intors in civilizatie, dar va urma o alta aventura la munte si atunci e ok echilibrul.
M-am dus cu un plin dureros si m-am intors cu un plin de caldura si bucurie. 
Fain!







19 august 2016

Ai iubit si tu in secret?

Cel mai frumos si intens sentiment din viata este iubirea.
Nimic nu ne aduce mai multa bucurie existentei ca iubirea.
Sunt convinsa ca macar o data in viata ai iubit in secret.
Cand iubim pe cineva care ne este interzis iubirea e si mai intensa.
Poate ai fost amant/a, poate ai iubit un alb tu fiind negru, poate ai iubit o persoana de alta religie fata de a ta, poate ai iubit o persoana de acelasi sex, poate ai iubit o persoana bolnava de o boala incurabila, poate ai iubit o persoana din alta clasa sociala... ai iubit, iubesti ceva interzis...
Iubirea nu stie sa faca diferente, inima simte si punct.
Lacrimi de durere, nopti nedormite, ganduri peste ganduri si asta pentru ce? Ca ai iubit sau iubesti pe cineva care iti este interzis? Da!
Merita fiecare clipa de tristete!
Iubirea este medicamentul miraculos al umanitatii!
Cand iubesti si esti iubit cunosti cu adevarat rolul speciei umane.
Ne dezvoltam din multe puncte de vedere... de la epoca primitiva am ajuns intr-o era in care totul e posibil.
De-abia astept sa se creeze intr-un laborator vaccinul cu iubire!
Boala este invinsa cu iubire si din iubire! Si cand zic "boala" ma refer la mentalitatea inca existenta ca avem nevoie de material pentru a fi fericiti. "Banii nu aduc fericirea , dar o intretin..." Hai pe bune? Ne imbogatim pentru a fi fericiti sau ne imbogatim din fericire pentru a fi fericiti pana la ultima suflare?
Daca iubesti in secret este alegerea ta sau de fapt alegi astfel din cauza fricii de a nu fi condamnat de judecatile celorlalti?
Alegeri si iar alegeri... :)


22 iunie 2016

Sa fii curios, nu uita!


Ai avut si tu momente in care iti venea sa pleci in lumea larga si sa te pierzi prin multime fara sa te mai gandesti la ceea ce te framanta?
Sunt sigura ca da!
Creierul nostru clar are nevoie de aerisire si de aia mai iese din priza uneori, si ce bine face.
Cand eram copil si ma suparam pe ceva ma urcam in copaci. Acum nu mai am copaci in care sa ma urc. :)
Acum daca ma supar ma inchid in mine, ma urc cu gandurile in mintea mea si tes la ganduri care uneori se transforma in crengi. Noroc ca mai am cate o idee nastrusnica care se apuca sa taie tot si astfel o iau de la capat.
Cea mai mare provocare a oamenilor este de a o lua mereu de la capat, altfel stim ce se intampla cu cei comozi... raman acolo - logic. :)
Am calatorit destul de multisor si am urmarit oameni si oameni, am relationat cu cativa si tot nu pot spune ca m-am saturat sa observ.
Stii cum te poti cunoaste pe tine insuti? Prin relationarea cu ceilalti. Fiecare persoana pe care o intalnesti este o noua ocazie pentru a scoate din tine manifestari a personalitatii tale mereu in transformare.

Gandul este cea mai mare forta din univers

M-am trezit cu noaptea in cap, nu ca ar fi asta foarte important :)
Doar ca imi rasuna in minte intrebarea: cum naiba sa fie gandul cea mai mare forta din univers?
Daca ar fi asa copiii din Africa care se gandesc zi si noapte sa nu mai moara de foame ar fi acum satuli si nu ar mai fi la mila unora.
Deci gandul cea mai mare forta din univers? Pentru cine?
In univers nu e totul corect sau este?
De ani de zile tot citesc, urmaresc speach-uri despre gandire pozitiva, legea atractiei, programare neuro-lingvistica, dezvoltare personala, etc. si am ajuns la concluzia ca sunt doar iluzii bine vandute unor naivi care din lipsa de preocupare incep sa adopte credintele altora. Daca unui om i s-a intamplat o minune, clar si altui om i se va intampla. Pe bune?
Cand a fost ultima data cand ai trait o minune?
Cand a fost ultima data cand te-ai gandit asa de mult sa castigi la loto si ai tras un loz castigator?
Cand s-a intamplat sa iti doresti atat de mult un lucru si sa apara asa din senin?
Da, trebuie munca si perseverenta!
Nimic nu e gratis pe acest pamant!
Nici viata ta nu e degeaba si stii de ce? Pentru ca ai un rol bine definit in societate, fie ca iti dai seama sau nu.

19 mai 2016

Straluceste!

Daca crezi ca nu am habar cat e de greu sa te rupi de ceea ce e cunoscut, te inseli!
Stiu cum e sa pleci catre necunoscut avand doar speranta ca va fi bine.
Pot spune ca nu o data am pasit pe poduri care faceau legatura dintre comod si incomod. Aveam de fiecare data un nod mare in gat si pulsul mi se simtea peste tot.
Important este sa mergi inainte si sa te gandesti ca ai putere in sufletul tau, altfel nu ti se oferea sansa asta.
De fiecare data cand apar conflicte interioare e un fel de mesaj al eu-lui tau ca trebuie sa faci ceva pentru  a-l elibera de stramtoarea gandurilor nepotrivite.
Tot ce traim este plin de semnificatie, ne ramane doar sa gasim cheia potrivita pentru a deschide fiecare lacat pe care mintea ni-l inchide.
Ai de luat o decizie?
Cantareste bine ce ai acum si cum te face sa te simti.
Ce ai de pierdut si ce ai de castigat daca procedezi diferit fata de trecut?
Iti e frica? Frica naste monstri. :) Sunt sigura ca ti-au placut povestile nemuritoare, deci binele invinge mereu. :) Ceea ce se va intampla si in cazul tau. ;)
Da-ti voie sa explorezi noul, mai bine sa incerci, decat sa regreti ca ai fi putut vedea cum e si altfel.
Timpul din viata ta este imprevizibil, asa ca tu alegi cm sa il pretuiesti pentru a simti fericire.https://www.youtube.com/watch?v=8BWsrd_aXQA

13 mai 2016

Iti multumesc pentru prietenia ta!

Oamenii cu adevarat importanti din viata noastra sunt putini la numar si e normal sa fie asa, deoarece orice relatie se intretine cu timp acordat, iar viata ne este prea scurta pentru a ne imparti in mai multe locuri.
Sunt constienta ca nu ti-am multumit niciodata indeajuns pentru tot ceea ce ai facut pentru mine, draga prieten.
Iti mutumesc pentru momentele in care nu ma puteam sa ma ridic si mi-ai intins o mana sau pur si simplu te-ai asezat langa mine si m-ai ascultat sau doar ai tacut!
Iti multumesc pentru clipele in care chiar daca erai ocupat ti-ai facut timp pentru mine!
Iti multumesc ca ai fost langa mine cand sustineam sus si tare ca nu am nevoie de nimeni!
Iti multumesc de mii si mii de ori cand ti-ai oferit ajutorul fara sa ti-l cer!
Iti multumesc ca ai ramas in viata mea cand am gresit si fata de tine!
Iti multumesc pentru toate incurajarile si imbratisarile oferite cu atat de multa caldura!
Iti multumesc ca ai stiut sa construiesti poduri de fiecare data care sa treaca de zidurile construite de mine in jurul sufletului meu!
Iti multumesc ca mi-ai atins sufletul in asa fel incat sa am curaj sa merg mai departe zambind!
Iti multumesc pentru fiecare secunda cand fara jena mi-ai spus ca nu e ok cum procedez si ai scos la iveala valorile morale!
Iti multumesc pentru increderea acordata de fiecare data!
Iti multumesc pentru iscusinta ta de a-mi scoate la iveala creativitatea!
Iti multumesc ca ai stiut intotdeauna ce imi place sa fac si ai facut tot posibilul sa imi oferi sprjin!
Iti multumesc ca ai fost alaturi de mine in trecut! Iti multumesc ca imi esti prezent si sunt sigura ca in viitor ne putem baza unul pe celalalt, prieten drag!

12 mai 2016

Prezentul e doar un trecut imediat

Privesc in jur si vad agitatie inutila
Inchid ochii si simt inima cum imi bate puternic
Incerc sa imi potolesc gandurile care au inceput sa alerge de nebune
Buzele imi sunt uscate, mainile imi sunt reci, iar picioarele imi sunt amortite de ceva timp
Nici nu am habar cat este ceasul.

Acel gand pe care il urasc cel mai mult imi tot vine in cap
Ca de fiecare data incerc sa.l uit si sa imi aduc alte ganduri in cap
Se pare ca nu reusesc niciodata cu adevarat sa anihilez acel gand
Oare m-am nascut cu el si nu ma va parasi pana in ultimul ceas?

Este atat de simplu sa privesti din exterior
Nu ai cum sa imi atingi sufletul pentru ca nu ai timp de asa ceva
Clipesc des pentru ca deja ma ustura ochii de la sarea lacrimilor
Imbratisarea ta e doar in imaginatia mea

Ai venit, ai stat, ai plecat si iti vezi de drum!
Copilarie te-ai dus!



6 februarie 2016

De vorba cu necunoscutii

Intotdeauna cred ca ceea ce conteaza cel mai mult intr-o conversatie mai ales telefonica este tonul vocii si modul de a transmite informatia.
Daca la celalalt capat al firului este o persoana nervoasa nu este vina ta, adevarat ca ai picat intr-un moment prost, dar poate nu intamplator, ci tocmai pentru a rupe firul de nervozitate al interlocutorului. De cele mai multe ori se intampla sa schimbam in jurul nostru stari fara sa fim constienti ca facem asta involuntar.
Toti suntem interconectati.
Daca ai impresia ca intalnesti in viata oameni intamplator, te inseli, tot ceea ce ai trait, traiesti sau vei trai este necesar nevoilor tale umanoide.