12 august 2009

... "goi"...


Încep acest eseu care se pare că se cere a fi scris .. sunt gânduri care de multă vreme sălăşuiesc în interiorul meu şi se poate întâmpla să le fi gândit şi tu cândva… deci nimic nou sub soare …
Acum eşti aici în acest moment şi citeşti ceea ce eu am considerat că poate fi ceva important pentru tine. Tu ai ales acest moment să îşi laşi ochii să vadă, mintea să priceapă şi sufletul să simtă şi îţi mulţumesc pentru asta.
A fost scurta mea introducere la ceea ce va urma, dacă vei avea răbdarea să urmăreşti...

Ne naştem goi şi neatenţi, pentru că au grijă alţii de noi să supravieţuim... să ne ofere ceea ce avem nevoie pentru a ne numi oameni. Şi cu trecerea timpului începem să ne comportăm cum suntem învăţaţi, ajungând la un moment dat să ne asumăm învăţăturile şi să învăţăm la rândul nostru şi pe alţii goi...
Suntem ca nişte seminte şi devenim în funcţie de soi ceva... o creaţie a Creatorului....

Fiecare dintre noi este unic, ne asemănăm cu alţii din multe puncte de vedere, dar atât de diferiţi ( în funcţie de soi ) şi de aici haosul... unul din noi crede că celălalt e mai bun sau mai prost... începem să căutam să avem tot ce credem că nu avem, dar care e deja în noi de la început şi unii se trezesc şi golesc învăţăturile şi ajung la aceea stare ... stare pe care eu încă nu o cunosc...