28 aprilie 2011

Privire în sufletul tău


Încerc să îmi stăpânesc emoţiile...
Privirea mi-o ascund, cu toate că întreaga-mi fiinţă...
Tremură în interiorul meu o multitudine de sentimente...
Pun apa la încălzit ca să te servesc cu un ceai de fructe...
Mă refuzi. Nu e ceaiul potrivit. Las ochii să privească cana...

Îţi ofer o cană goală şi un degetar... cadou de Paşti...

Mă sprijin de bibliotecă şi te privesc...
Te îndrepţi către mine oferindu-mi un sărut părintesc pe frunte...
Mulţumesc!

Mă iei în braţe şi îmi stăpânesc inima să bată mai uşor...
Piept în piept! Căldură. Siguranţa că nu am pierdut de fapt nimic.
Eşti aici!

Facem o plimbare printre oameni. Stau la o distanţă de 40 cm...
Te privesc când nu mă priveşti.
Te asiguri că sunt bine când mă prefac că nu-s atentă.
Pas după pas până când ne aşezăm să mâncăm o salată.

Nu îmi e foame. Nu îţi e foame. Tăcere... Lumina soarelui...

Din nou paşi şi tăcerea se rupe: " Te-am dezgropat.[...] Te las să zbori!"
Cuvintele tale încă îmi răsună în cap...

Sărut părintesc. Lecţie de viaţă!

Mulţumesc!

Maşina în care eşti se îndepărtează de mine. Rămân uitandu-mă...
Ai plecat!

Obrajii îmi ard.

Ai plecat, oare? Îmi ating inima şi te simt...

Drum bun, suflete!

23 aprilie 2011

Am aflat...


Visele sunt tot ce mi-au rămas...
Un cer senin aş vrea să fii ... fără nori...
Ai rămas în sufletul meu atât de adânc.

Ce îţi pasă ţie că eu am rămas acolo? Paşii tăi înaintează în astă călătorie numita viaţă şi bine faci. Ai iubit mereu clipa! Prezent!
Am învăţat de la tine că cel mai important om de pe acest pământ eşti chiar tu! Eşti fiinţa cea mai importantă! Binele învinge întotdeauna! Ce fericre!
Tot ceea ce începe are un sfârşit! De reţinut asta!
Începuturile sunt cele mai frumoase pentru că ne surprind! Necunoscutul ne sperie, dar în acelaşi timp ne trezeşte curiozitatea. Suntem maimuţe curioase! Căutam o viaţă întreagă banana coaptă care să ne aline foamea de iubire...

16 aprilie 2011

Tot ce am iubit a fost...


Preţuim cu adevărat "ceva" atunci când am pierdut.
Iubirea întodeauna doare la un moment dat. Toate bune şi frumoase la început, dar apoi vine un timp când relaţia păşeşte pe teritoriul obişnuinţei şi ai impresia că vrei altceva. Dar de fapt acel altceva e doar o iluzie. Se spune că tot ceea ce avem nevoie este acum şi aici. Dacă laşi mintea şi gânduri-dorinţă la o parte şi îţi asculţi inima eşti un om împăcat cu tine. Pe celălalt pe care-l întâlneşti nu este întâmplător să-l ai alături. Călătoria vietii este lungă sau scurtă, destinaţia nu o ştie nimeni chiar dacă mulţi dau doar cu presupusul că ar ajunge undeva anume. Momentul de acum este cel mai important! Când ajungi ca fiecare gură de aer pe care o respiri să o apreciezi, atunci, ai să te bucuri cu totul de ce minune esti: existând.
Viaţa de unul singur este extrem de dificilă, apoi cea în doi. Dar nimic nu este imposibil. Ce vreau, eu, să spun aici? Că de cuvinte suntem sătui cu toţii.
Vreau să cred cu toată fiinţa mea că şi tu crezi că iubirea din inimă pentru inimă nu moare! Poate nu ai trăit-o niciodată şi asta doar pentru că nu ţi-ai dat voie să fii autentic. Te-ai lăsat pradă gândurilor-dorinţă. Dar nu-i nimic. O dată ce realizezi că puritatea sufletului şi aprecierea fiecărei clipe trăite contează, atunci ai să te înalţi dincolo de spirit! Devii creaţie! Diamantul este mic, dar cât de valoros este! Spun asta în cazul în care uneori te simţi mic şi nepunticios. Toate stările sunt bune. Treci prin ele tocmai să poţi discerne răul şi binele creeându-te un "zeu" din Dumnezeu!
Succes! Am încredere în tine că poţi să îţi atingi inima şi să savurezi clipa!

11 aprilie 2011

o pâine în 5 bucăţi

Soare. Copaci. Paşi în sir indian. Piţigoi care se bat între ei. Urme de roţi de bicicletă. Gândurile mi se pierd odată cu frunzele ce zboară purtate de vânt. Norii formează noioane de zăpadă pe cer. Suntem călători frustraţi. Căutăm cărarea spre a ieşi în drumul potrivit. O pâine o împărţim la cinci.