28 decembrie 2012

Explozie de ganduri



- Ce faci?
- Am cazut pe ganduri.
- La ce te gandesti?
- Nu stiu exact.
- Cum vine asta?
- Da. Ma gandesc, doar ca nu e nici un gand stabil. Deci furtuna de ganduri, dar nimic concret.
- Vrei sa jucam table?
- Nu.
- Te las in pace?
- Nu ai cum sa ma lasi in pace, ca doar ti-am zis ca e furtuna de ganduri in mine.
- Cand te hotaresti sa faci ceva ma anunti. Sunt aici.
- Bine.
 Telefonul suna.
- Raspunzi tu?
- Pentru ce? Ca nu am chef de vorbit. La ce sa mai transmit si altuia starea mea? Doar vocea tradeaza mereu.
- Bine. Raspund eu.
....................................................

- Cine era?
- Mama.
- Ce vroia?
- Sa mergem la ei de sarbatori.
- Nu merg. Nu vreau sa joc in piesa ei preferata de sarbatori: "O familie fericita".
- De ce esti rea?
- Sunt realista. Numai de sarbatori insista sa mergem la ei. Dar de ce nu si in timpul anului? Atunci nu putem manca fericiti? Nu putem si atunci sa ne dam cadouri unii altora? Musai de sarbatori suntem buni si iubitori. Ma uitam si mai devreme pe Facebook cum toata lumea isi ureaza una, alta, doar asa de dragul de a arata lumii intregi ca sunt buni crestini. Fleosc! Daca avea si maica-ta Facebook ne trimitea invitatie la masa. Noroc ca nu e robotizata si astfel.
- Si vrei sa petrecem acasa Craciunul?
- Nu. Mergem la biserica. Ascultam slujba.
- Hai ca ai zis-o! Glumesti, nu?
- Deloc. Vreau sa numar cate persoane sunt intr-o biserica in ziua de Craciun. Poate le iau si interviu unora.
- Bine. Facem cum vrei tu.
- Facem cum vrei si tu. Deja ma gandesc ca daca am spus asta: "faci cum vrei tu", de fapt fiecare vrea altceva. Minunat! Sunt o fericita! Am o relatie ce se bazeaza pe comunicare perfecta.
- Esti suparata si acum ai chef de cearta. Afla ca eu nu am. Ma duc sa cumpar paine ca nu mai este.
- Nu te duci. Painea prosteste si ingrasa. Vreau sa ne mentinem silueta. Nu ai vazut ca in fiecare an toti mananca de sarbatori ca porcii si unii mai ajung si pe la spital. Normal daca mananca porci, devin ei porci apoi.
- Esti culmea! Faci ce vrei, dar eu tot ma duc sa iau paine.
- Ma lasi singura?
- Esti singura la cum gandesti. Nici eu nu ma mai pot apropria de tine. Poate e de la menstruatie.
- Poftim?!
- Da, m-ai auzit bine. Am plecat. Vrei ceva?
- Vreau!
- Da?
- Da.
- Anume?
- Ia-ma in brate.

Poate va ganditi ce e cu dialogul asta. Sunt momente in viata fiecarui cuplu cand unul e mai ciufut. De fapt ii scade stima de sine si are nevoie de afectiunea partenerului. Adevarat ca e cel mai bine in astfel de momente ca cel linistit sa il lase pe cel nelinistit sa isi joace "scena" pana la capat.
Viata in doi e un joc cu adevarat palpitant pentru fiecare dintre noi.

12 decembrie 2012

Se topesc ganduri

Ne atragem unii pe altii pentru ca avem un scop comun: sa ducem la capat aceasta 

calatorie, fie intr-o viata sau in mai multe vieti alaturi de persoane din prezent, ce devin 

persoane din trecut si tot asa... e un ciclu de "intamplari" cu persoane "intamplatoare" 

pentru a ne crea existenta.



Cand visam totul e posibil si astfel cream deja o particica dintr-o posibila realitate.

6 decembrie 2012

S-a scurs timp din clepsidra: viata

Unde e respectul pentru om de la om la om?
S-a dus. Acum valorezi dupa cat de plin iti e cardul.
Diferente intre clase nu mai exista si nu ma refer la clase sociale. Acum poti avea 2 clase precum trenul, dar, daca ai stiut sa te descurci pe bunul simt al unora pe care ii consideri fraieri din start pentru ca sunt corecti esti un om MARE. Imi e lehamite de astfel de oameni MARI!
E o adevarata provocare sa traiesc in aceste timpuri in care omenia nu mai este apreciata.



20 septembrie 2012

Zaruri aruncate


Suntem prea mici ca să avem griji mari.
Zâmbeşte cerului senin şi pune-ţi o dorinţă la steaua ce a căzut.
Respiră adânc şi expiră off-urile!
Poţi! – doar să vrei :)



În liniştea nopţii iluzia se odihneşte într-un vis dintr-un somn lin. Două lumi în aceeaşi viaţă: vis şi iluzia realităţii...

15 septembrie 2012

Sunt numai vis


Şi dacă dorm mai mult decât o făceam înainte este pentru a mă regăsi într-o altă viaţă sub un alt chip
Sunt momente şi momente în traiul de zi cu zi a fiecărui om
Ne căutăm în fiecare clipă acea fărâmă de divin
Uneori trăim doar pentru a nu muri şi murim doar pentru a ne naşte
Sunt punctul alb din mijlocul tunelului ce trebuie să-l parcurg acum
De multe ori îmi e frig, îmi e foame, îmi e dor de o îmbrăţişare
Totul este în mintea mea şi fac ordine începând să gândesc pozitiv.
E doar o etapă ce trebuie depăşită, un mic hop şi un pod ce face legătura între mine de acum şi eu cea de acolo.
De câte ori nu te-ai simţit rupt/ăde tot?
De câte ori nu ai vrut să "zbori" şi aripile îţi erau frânte?
Se întâmplă şi astfel de momente, totul e trecător şi are o logică.

7 septembrie 2012

Călătorului îi stă bine cu drumul...

Am plecat din nou la drum într-o altă viaţă, dar în aceeaşi viaţă.
Am prins multe gânduri ce mi-au  zburat prin minte şi le-am transformat în realitate.
Se spune că dacă schimbi locul, schimbi şi norocul. Sper din tot sufletul să fie aşa.
Las în urma mea un trecut plin de amintiri... O urmă de regret există, dar poate e doar faptul legat de obişnuinţă.Sufletul meu a fost mereu acolo: în depărtări.
Se rupe din nou lanţul şi acum lucrez la un alt şir de evenimente ce urmează să le trăiesc.
Îmi doresc pacea şi armonia sufletului meu. Sunt ceea ce gândesc!

1 septembrie 2012

Prima mea apariţie... "Amintiri spre... viitor" - carte cu eseuri










Recenzii la cartea de mai sus. :)

"Proza eseistică a autoarei Sabina Laiber este penetrată de o sinceritate debordantă cu infuzii lirice de realism pur. Personajele întâlnite de autoare pe drumul vieţii generează reflecţii dosebite cu privire la sensul vieţii şi la misiunea personală a fiecăruia dintre noi în tumultul efemer al vieţii.
Stilul sentenţios al frazelor conferă ideilor expuse caracter de imperativitate. Nu avem de a face cu vorbe facile dictate de superficialitate, ci cu aforisme filosofice dictate de vocea conştiinţei.
Sufletul de copil al autoari nu constituie o piedică în asumarea unei maturităţi sau a unei profunzimi în gândire. Dimpotrivă, candoarea înlătură orice îngrădire stilistică care ar putea obtura expresia adevărurilor pronunţate de autoare. Se repudiază, astfel, orice formă de rău şi urât care ar putea deforma concepţia autoarei despre viaţă. Şi care ar fi această concepţie? Viaţa trebuie trăită natural, fără artificii, pentru că numai astfel putem sta faţă în faţă cu noi înşine."
                                   Sabina Diacenco - doctorand în Filosofie la Universitatea Bucureşti
 


"Căutându-şi Eu-ul

Timpul se pare aleargă mult mai repede peste această înşiruitoare de cuvinte.
O fiinţă care împotriva vârstei tinere ascunde în eseurile ei sentimente, trăiri de o simplitate deosebită, dar cărora mulţi dintre noi nu le dăm importanţă.
Mereu în căutarea acelui EU interior, scriitura nu face altceva decât să transmită simplu, realist, acea luptă continuă cu viaţa care în concepţia ei şi nu numai este o arenă de circ, în care toţi sântem doar actori.
Acest suflet de copil surprinde realitatile şi trăirile cu o simplitate şi maturitate debordantă, înlănţuind cititorul în propriul tablou. Chiar îmi place.J.St.Mill era primul care spunea: ”Plăcerile simţurilor sânt calitativ inferioare celor ale intelectului” Asta am găsit aici, o meditatie profundă, o judecată limpede şi fără echivocuri.
Gândirea, scrierea acestor eseuri nu este altceva decât o analiză a stărilor profunde din interiorul autoarei, o relatare a aspectului stărilor existenţiale din universul ei înconjurător. Aflată mereu în căutarea acelui Eu complementar parcurge cu eleganţă şi simplitate microcosmosul spiritualităţii sufleteşti.
Conştientizarea fiecărei clipe, moment, cu o putere de gândire matură, profundă, analitică, demonstrează că lacrima de spirit a autoarei poate dărui mângâierea intelectului. Relaţionarea trăirilor în candoarea copilăriei, apoi profunzimea şi maturitatea gândirii aduce în aceste eseuri simplitate şi puritate. Un copil rebel, nonconformist care are de spus un cuvânt în căutarea acelui eu, un cuvânt care merită citit..."
                                                                     Constantin Cristescu (măturător de cuvinte... )





"Simple şi elaborate, mature şi copilăroase, fireşti şi ingenui, aceste scrieri curg minunat, dezvăluind zbuciumul unui suflet frumos în căutarea adevărului interior. Mirarea candidă a copilului se împleteşte metaforic cu truda zilnică a spiritului tinerei lovită de realitatea crudă, invitându-ne să admirăm naşterea unui om nou, armonios şi în deplin echilibru interior şi exterior."

                                                                                   Dr. Daniela Răileanu

 
"Am ajuns în posesia unei creaţii de suflet ”Amintiri spre...viitor” a Sabinei Laiber. Am citit-o aproape pe nerăsuflate, descoperind în spiritul ei de fetiţă rebelă, un om profund, sensibil şi talentat, care chiar are ceva de spus...
Fiecare floare î
și are cântul, ruga și dorul ei, nu-i așa? Dar ce păcat că noi oamenii trecem de multe ori nepăsători, sau nu ne aplecăm destul asupra ei, să-i auzim cântul. Cântecul florilor îl înțeleg poate doar norii, iar înțelepciunea lor, doar pământul...
”Dacă
ți-aș descrie cerul pe care-l pictezi în sufletul meu, ți-aș spune că norii, siunt acolo unde trebuie să fie și soarele ne luminează chipurile. Dacă m-ai lăsa să-ți împrumut puțin pensula, aș adăuga un râu, pe care s-ar prelinge ușor mătasea albă. Atât de moale, atât de fin și atâțt de liniștitor este să te simt în mine. Mă ating, te ating și e cșlar că nu pot să exprim ce simt când te respir - respir în tine - ”Amintiri spre viitor”- Sabina Laiber."          
                                                                                Şerban Ecaterina



30 august 2012

Luna în creştere


Doamne, niciodată nu am scris ceva religios... M-am ferit de a scrie aşa ceva pentru a nu da curs unor comentarii în contradictoriu, pentru că întodeauna când se vorbeşte de TINE nu se ajunge niciodată la un front comun. Fiecare om îşi are credinţa proprie şi mi se pare normal să-i laşi pe oameni să îşi conducă viaţa după liberul arbitru.
De fiecare dată când m-am rugat la TINE  am vrut să o fac în felul meu. Rugăciunile standard nu mi s-au potrivit niciodată. De aceea, Doamne, mă rog şi la această oră târzie din noapte:

Rugă către TINE

Doamne Dumnezeule, TU ce ne-ai creat pe toţi cei de AICI, te rog, iartă-mi greşeala de a mă judeca pe mine prin a-i judeca pe alţii ca şi mine.
Dă-mi puterea să trec peste tot ceea ce mi se pare greu şi lasă-mi în juru-mi  doar oamenii care mă ajută şi îi ajut pentru înălţarea spirituală.
Sunt conştientă că greşeala e factorul principal în a ne da seama ce să preţuim cu adevărat în astă viaţă.
Realizez că toţi avem un scop comun, şi anume: ARMONIA  în noi şi între noi.
Îmi doresc o gură de rai să respir în fiecare clipă alături de semenii mei.
Vreau să merg până în pânzele albe alături de fiinţe de lumină.
Îmi pare rău când ceea ce vreau de la mine la alţii nu am nici o şansă să împlinesc. Mă liniştesc cu gândul că încă nu sunt pregătiţi să facă saltul către o mentalitate armonioasă.
Sufletul îmi e cuprins de căldură şi iubire în acest moment...
De multe ori stau de vorbă cu MINE şi te găsesc şi pe TINE.
Nu ştiu ce formă ai sau ce voce ai... nu TE-am văzut niciodată, dar TE-am simţit aproape în inima mea.
Îţi mulţumesc pentru că m-ai trimis ACUM şi AICI pentru a gândi în felul acesta şi mă bucur să mă simt înaintaşa înaintaşilor mei.
Ceea ce am "ales" să realizez în această călătorie nu este uşor, dar nici IMPOSBIL numai prin simplu fapt ca mi-a venit îndemnul din interiorul fiinţei, de acolo de unde este o luminiţă vie.
Mulţumesc sufletului meu şi în mod evident şi ţie ce m-ai clădit sub această formă de existenţă: om!

24 august 2012

Viitorul se transformă





Întodeauna când mi-am  dorit ceva cu toată fiinţa mea a devenit realitate.

Înainte, poate, eram o răsfăţată şi nu cântăream bine ce urmări pot fi, dar acum analizez şi echilibrez toate posibilităţile. E mai bine aşa, decât să fiu luată prin surprindere de neprevăzut. Adevărat că mereu apare câte ceva surprizăntor, dar e de bine! Nu regret nimic din ceea ce am făcut până acum, chiar dacă am mai încetinit puţin pasul, important este că nu am stat pe loc.
E bine să fiu curioasă. Să bag mâna în foc şi pe pielea mea să simt cum mă arde.
Niciodată nu ai cum să ştii ceva dacă nu ai încercat. Se spune să învăţăm din greşelile altora, dar din experienţă pot afirma: încearcă şi aşa ai experienţa ta proprie!
Nu poţi înţelege pe altcineva prin ceea ce trece, dacă nu ai trecut şi tu prin aceeaşi situaţie!
În această viaţă am venit să învăţăm să avem o atitudine pozitivă în tot ceea ce trăim!
Atitudinea contează!
Au fost momente în viaţa-mi  când simţeam că explodez, dar am ştiut că la nervi şi la impuls nu iese nimic bine, de aceea de multe ori când m-am lovit de o "stâncă" în gânduri am preferat să mă deconectez trăgând un pui de somn. Somnul ne ajută să ne deconectăm de la aşa zisa realitate.
Fiecare avem propria noastră tehnică de a face faţă urcuşului pe scara înălţării, aşa că îţi doresc calm şi înţelepciune în tot ceea ce întreprinzi în această călătorie în timp şi spaţiu!

18 august 2012

Am nevoie de Mine!


Sufletul m-a tot strigat prin mulţimea în care m-am pierdut
Am permis să mă las purtată de gândurile altora
Am lăsat să mă atingă cuvinte ce mi-au rănit orgoliul...
Am avut impresia că iubesc şi că sunt înţeleaptă,
Dar din contră, mai mult m-am afundat într-un vârtej ce nu îmi aparţine.

Una din persoanele dragi mie, încă, mă loveşte cu indiferenţa sa încăpăţânată...
Îmi e dor de privirea lui plină de iubire şi înţelegere!
Unde am greşit? Unde a greşit? De ce greşim? De ce şi iar de ce?
Tată pe acest pământ, dar până la urmă tot OM!
"A greşi este uman, dar te face să te simţi divin."  - una din legile lui Murphy

Las ca în timp să decidă fiecare ceea ce e mai bine pentru el
Eu continuu să merg cu tălpile goale prin iarba rece a dimineţii
Pot doar să mă rog să se lumineze mintea celui care suferă cel mai mult!
Atât pot acum. Îmi doresc să pot mai mult şi prefer să zbor ţinând strâns crenguţa de alun în pumn!



17 august 2012

Viaţa este trăită în funcţie de propria noastră dorinţă!

Am văzut multe în puţin timp şi m-am îngrozit să descopăr în cercuri elevate de oameni atâta răutate şi mai ales atâta răfulare...
Banul, puterea, faima şi lauda de sine sunt la loc de cinste în cercuri de oameni culţi.
Dacă cultura asta înseamnă... prefer să rămân o incultă!
Am avut un prim eveniment organizat de mine şi câţiva prieteni buni la Piteşti. M-am bucurat să întâlnesc oameni numai suflet, dar să am şi marea surpriză să observ cum "oameni mari" (cunoscuţi) au nasul prea sus ca să îşi amintească cum erau când erau "oameni mici".
Aş prefera să nu îmi mai amintesc de "oameni mari" cu, caractere "mici"... să fie sănătoşi în drumul lor! "Fiecare pasăre pe graiul său piere" -  era o vorbă din străbuni... Bună concluzie!
Îmi dau seama că nu poţi face nimic autentic în astă viaţă dacă nu eşti sincer în primul rând cu tine.
Dacă îmi doresc ceva cu adevărat este ca şi TU să te priveşti în oglinda sufletului meu şi să te recunoşti.
Primul hop serios în călătoria vieţii este atunci când ai câştigat lupta ta cu TINE.
Ce fain este când TINE  l-a  realizat pe SINE în MINE şi când NOI suntem UN  sau doar O!!!


7 august 2012

... e....i ...



Las să vină...
Las loc în mine să pot adăuga...
Vă las pe voi să străluciţi!
Succes, oameni buni!

2 august 2012

Mulţumesc părinţilor, fraţilor, nepoţilor şi tuturor care au existat si există in viaţa mea!



Mai devreme am primit pe Facebook acest mesaj: "Draga Sabina, simt ca esti un om valoros, cu profunzimi deosebite in ceea ce priveste cele trei verbe: A FI, A IUBI si A FACE ! Pentru mine faptele vorbesc si constat ca suntem pe aceeasi lungime de unda!:)))) O spun cu toata seriozitatea! Ai ceva special, un amestec de copilarie si o maturitate inteligenta cam greu de gasit la tinerii de varsta ta!"

Mulţumesc doamnă pentru acest mesaj!

Vă mulţumesc tuturor celor care aţi ajutat la formarea mea ca om, ca suflet printre oameni!
Este o provocare imensă să trăieşti frumos şi în armonie pe acest pământ, dar până acum am făcut faţă, chiar dacă uneori am renunţat şi am plâns în tăcere...
Mulţi dintre voi, poate, mă consideraţi o puternică, o fiinţă ce zboară spre înălţimi... mda... Am zburat de multe ori, dar am şi căzut...
Am văzut şi simţit viaţa-mi şi de SUS şi de JOS!
M-am ridicat şi am mers târâş mai departe.
Am învăţat să îmi păstrez jucăriile şi să mă joc!
Când un om mă priveşte cu dispreţ sau mai degrabă cu neîncredere îl las să mă privească, să mă judece, să aibă ce părere vrea despre mine... Înainte mă opuneam cu vehemenţă, acum realizez că nu pot să mulţumesc pe toată lumea... "Gura  lumii nu o astupă nici pământul"...
E uşor să faci rău, dar greu este să faci BINE şi să întreţii ARMONIA!
Mi-am  propus de ceva timp să îmi văd de misiunea mea personală şi să înaintez printre mentalităţi pesimiste.
"Prefer să fiu o optimistă care se înşeală, decât o pesimistă care are dreptate."
"Viaţa este o luptă, deci te luptă." ... spunea un mare OM!
Voi atinge cerul şi voi apuca pământul cu dinţii dacă e şi le UNESC fie doar şi într-un GÂND!
Succes şi drum bun, călătorule (învăţăcelule), în astă viaţă!

23 iulie 2012

episodul III - Am fost... mai merg... şi sunt mereu acolo...

A doua zi, adică 19 iulie 2012 am ajuns şi  la Goleşti, dar nu am vrut să văd muzeul Goleşti (l-am mai văzut şi în alte dăţi şi acum, după ce a ars... nu îmi place modernizarea). Aşa că am vizitat biserica din faţa muzeului:

http://www.youtube.com/watch?v=LA3rFaiEBdw
şi curiozitatea nu mi-a fost satisfacută până nu am ajuns în:

şi am descoperit cu stupoare ignoranţa unora de a lăsa obiecte de cult în neştire...:


Am continuat cu explorarea şi am ajuns în clopotniţă:
ca mai apoi să văd din afară minunea

erau istorici care au descoperit şi ei că mai e un loc de vizitat pe lângă muzeul renumit din Goleşti




Iaca aşa... am continuat de la paragină la lux:- vila Florica - casa Brătienilor

cu Mădălina Vasile am explorat mai mult decât ca simpli vizitatori... curioase, domn'e!
şi de aici m'a, teleportat la Jidova - castru roman de la intrarea în Câmpulung Muscel :))


ca destinaţie fiind şi mănăstirea Nămăieşti
unde m-am rugat la icoana făcătoare de minuni... după 7 ani de la ultima dată când am mai  intrat în această mănăstire... pe atunci mă căsătoream, acum: am înţeles că EU şi cu MINE suntem NOI!
În final ca să mă linisteşc am recitat poezii a lui George Topârceanu chiar în casa sa din Valea Mare Pravăţ...



ţinaâd în mână bastonul creat tocmai de Topârceanu... Minunat!
Ghida este o femeie cu sufletul frumos! Îi mulţumesc frumos, pe această cale virtuală, pentru primire şi ospitalitate!
Mai poposim puţin la casa lui George Topârceanu descoperind un cal superb alb în curtea din spate, de care, recunosc, îmi era puţin teamă. :)




Mulţumesc pentru aceste excursii Consiliului Judeţean Argeş, Muzeului Judeţean Argeş, Primăriei Municipiului Piteşti, Societăţii de Ştiinţe Istorice, Asociaţiei de Vexilologie "Tricolorul" şi Inspectoratului Judeţean Argeş - ce au organizat "Lectoratul de vară al Societăţii de Ştiinţe Istorice" în Piteşti 15-21 iulie 2012!