24 ianuarie 2012

Îmbrăţişarea unui prieten














Sufletul se închide de foarte multe ori când greutăţile vieţii îl apasă. Şi atunci îşi fac apariţia prietenii. Acei oameni care ştiu să îţi aline durerea cu o vorbă caldă, cu o privire înţelegătoare şi cu o îmbrăţişare din suflet pentru suflet.
Prietenilor mei le dedic această scriere.

Îţi mulţumesc că eşti lângă mine când mă simt singură!
Îţi mulţumesc că mă faci să râd când mie îmi vine să plâng!
Îţi mulţumesc când plâng şi îmi ştergi lacrimile oferindu-mi şi un sărut pe frunte!
Îţi mulţumesc când simţi că am nevoie de tine şi mă suni, îmi scrii, ieşim în oraş, vii la mine sau mă chemi la tine!
Îţi mulţumesc că mă ajuţi cu tot ceea ce ţine de tine când îmi lipseşte ceva!
Îţi mulţumesc că îmi aminteşti că am trecut peste zile şi mai grele şi mă asiguri blând că viitorul sună bine!
Îţi mulţumesc că ai încredere în mine când eu nu mai am!
Îţi mulţumesc că  îţi place să călătorim împreună!
Îţi mulţumesc  pentru distracţiile petrecute împreună!
Îţi mulţumesc că îmi spui unde greşesc!
Îţi mulţumesc că ai grijă de mine când sunt bolnavă!
Îţi mulţumesc că îţi aduci aminte când este ziua mea!
Îţi mulţumesc că mă respecţi!
Îţi mulţumesc că îmi oferi prietenia ta fără să îmi ceri nimic în schimb!
Îţi mulţumesc că împărtăşeşti cu mine tot ceea ce cunoşti!
Îţi mulţumesc că îmi dai cadouri când nu mă aştept să primesc!
Îţi mulţumesc pentru surprizele pe care mi le faci!
Îţi mulţumesc că vorbim des despre tot ceea ce ne trece prin cap!
Îţi mulţumesc că exişti de atât timp în viaţa mea!
Îţi mulţumesc că vrei ca şi mine să cunoşti oameni noi!
Îţi mulţumesc că accepţi prietenii noi!
Îţi mulţumesc că învăţ lucruri noi de la tine!
Îţi mulţumesc pentru răbdarea pe care o ai cu mine!
Îţi mulţumesc că  nu mă judeci!
Îţi mulţumesc pentru că mâine şi poimâine şi peste ani îţi voi mulţumi din nou tot ceea ce am scris mai sus!

Vorbirea, simţirea, existenţa noastră împreună în acest univers duc într-un singur sens: fă-te plăcut/util oamenilor din jur şi lasă în urma ta prieteni buni.
Cu ajutorul prietenilor ne descoperim fiecare calităţi şi defecte şi  astfel ne cizelăm, ne şlefuim capacităţiile de a creea armonia fiinţei.
Mulţumesc prietenilor mei că m-au ajutat şi mă ajută să mă privesc clar în oglinda minţii, inimii şi spiritului!

21 ianuarie 2012

sahul minţii

Cum să-i spun copilului din mine că trebuie să se obişnuiască că în viaţă se întâmplă şi lucruri care te fac să suferi?
Care ar fi modul cel mai uşor să-i relatez că trebuie să ridice privirea din pământ şi să privească în faţă zâmbind?
Plouă încet şi mărunt şi uşor se topeşte aisbergul creat de mintea ta. Ne ferecăm în propria minte şi ne întrebăm într-un tarziu cine e vinovat.
Privesc în tine ca şi cum aş privi în mine şi gânduri îmi vin val vârtej prin minte.
Cum ai putut să crezi că te-aş lăsa în ploaia de lacrimi?
Tu, atât de departe de civilizaţie, ai închis porţile către comunicare. Plângi.Te îmbrăţişezi şi oftezi.
Te întrebi ce e de făcut de mâine? Te întrebi cum îţi va fi viitorul?
Sunt stări care trec.
Nimic nu e imposibil, chiar dacă, acum, aşa pare.
Totul îţi este permis, atât timp cât tu permiţi să te atingă.

Înţelege că te-am luat deja de mână şi ţi-am atins sufletul cu iubire.
Priveşte trandafirul alb...










17 ianuarie 2012

Ai rămas în mine!

Mereu îmi va fi dor de tine! Moartea este un lucru cert, momentul "întâmplării" este incert...

Barbia îmi tremură şi îmi stăpânesc cu greu lacrimile ... încerc să mă gândesc la ceva frumos, dar nu am putere... privesc în faţa-mi trupul tău neînsufleţit... Nu-mi vine să cred!
Mă gândesc că e poate doar e un coşmar din care trebuie cât mai repede să mă trezesc... dar nu, tu chiar ai ales să pleci... sper să existe o alta lume în care să îţi gaseşti bucuria existenţei.
Ai spus de foarte multe ori că vei face acest gest, dar am crezut că erau doar stări, păcăleli ale minţii tale...
Poate ar fi trebuit să încerc să fac mai mult pentru tine, dar... iartă-mă!!! - că nu am putut face...
Ai lăsat un gol maaare în viaţa mea şi a celor ce te-au îndrăgit.
Îmi vine să îţi dau 2 palme zdravăne să te trezeşti din somnul ală numit moarte! Rahat! Oricum e mult prea târziu să mai fac ceva, că ai avut, tu, grijă să se termine tot ce se mai putea face!
Se spune ca de morti să vorbim numai de bine...
Alţii îşi doresc atât de mult să trăiască, dar, tu: nu... nu ai ştiut să preţuieşti...
Ştii câţi oameni te judecă, acum, pentru ceea ce ai făcut?
Ştii că parintii tăi suferă că şi-au pierdut copilul?
Ştii şi ştii???
Nu mai ştii nimic!