11 decembrie 2014

Nu te voi uita, Iulia!


Dupa ce am aflat mai devreme ca ... inca sunt socata... mi-a venit sa scriu cele de mai jos...

Daca crezi ca ceea ce ti se intampla este grav si trist poate ca asa si este.
Lucrurile cu adevarat triste sunt boala si moartea, in rest toate se rezolva.
Nu esti iubit asa cum iti doresti? Si ce daca? Poate nu e momentul sa te bucuri de iubire, ci ai alte prioritati acum, cum ar fi sa ai mai multa grija de sanatatea ta fizica sau poate sa te bucuri de viata si de unul/una singur/a.
Invata sa vezi partea buna a lucrurilor.
Nu ai jobul dorit si uneori poate nu ai ce pune pe masa? Nu-i nimic, poate ca e buna o cura de slabire si poate nu e momentul acum sa muncesti ce vrei pentru ca nu stii ce vrei. Pana te dezmeticesti mergi inainte, nu sta pe loc sau stai cum vrei.
Nu esti multumit de relatia cu parintii? Si ce daca? Nici parintii tai nu au avut o relatie nemaipomenita cu ai lor parinti. Mereu au existat mici razboaie intre generatii, dar asta nu inseamna ca nu ii iubim si nu ne iubesc, doar ca e un mod diferit de abordare a iubirii.
Ai gresit mult pana acum si realizezi asta? Foarte bine, inseamna ca nu mai repeti acele greseli... sunt si alte greseli care urmeaza sa le faci fata.
Cred ca toate se intampla cu un motiv!
Azi traiesti, maine poate mori... te-ai gandit la asta?
Daca am trai ca si cum am stii ca maine am muri poate viata ne-ar fi mai intensa si am aprecia fiecare moment, dar...
Apreciaza fiecare persoana din viata ta! Fiecare om pe care l-ai intalnit sau il intalnesti a avut si are un rol bine meritat in viata ta!
Multumesc tuturor celor pe care i-am intalnit in viata mea si imi e dor cumplit de unele persoane pe care le-am pierdut, dar pe care inca le pastrez in suflet!

20 noiembrie 2014

Te iubesc, tu!



Daca ma hotarasem ca numai pe mine am sa ma iubesc, se pare ca nu a tinut prea mult, pentru ca ai aparut tu in viata mea. Lumea mea s-a topit precum un cub de gheata si asta pentru ca de fiecare data cand ma privesti cu atat de multa caldura ma incalzesc atat de tare...
Ma faci sa nu mai exist cum existam.
Se creeaza o poveste nemuritoare. Imi plac povestiile! Am inceput sa citesc cate una in fiecare seara. :)
Printre oameni, masini, pe stradute, semafoare, culori de tot felul in toate directiile... am centura pusa si privesc schimbatorul de viteza... e palma lui... privesc cum se tot misca pe bila aia mare in toate directiile... cand ridic privirea sa ma uit spre stanga ma lovesc de ochii lui senini... noroc ca am centura de siguranta,  altfel i-as saruta zambetul. Realizez cu greu ca nu am voie sa fac asta... e trafic... imi las degetele sa se plimbe pe mana lui.
Cele mai intense simtiri se nasc din gesturi simple. Cand privesti doi ochi ce te iubesc si iti comunica asta, cand imbratisezi persoana iubita si nu ai mai pleca din acel moment, cand o auzi si nu te saturi, chiar daca uneori vocea te adoarme pentru ca te simti in siguranta. :) , cand ii spui "buna de dimineata!" si zambesti, cand ii furi un sarut, cand mergeti de brat pe strada si faceti aceiasi pasi (stang - drept) in acelasi timp, cand stii ca bea cafeaua fara zahar si cu lapte si i-o prepari, cand fericirea ta e fericirea lui si invers.. cand undele comunicarii nu mai tin de logica si doar te bucuri ca traiesti toate momentele alaturi de persoana predestinata.
Iubirea iti acorda libertatea de care ai nevoie si te ajuta sa fii tu insuti. Adevaratele momente in care noi suntem autentici sunt acelea in care iubesti. Iubirea scoate ceea ce e mai bun din noi si bine face. :P
Iti doresc sa iubesti si sa fii iubit/a!


Bogatia fiintei umane consta in liniste sufleteasca




Am lasat in mine trairi sa imi umple fiinta.
Nu pot scrie decat atunci cand s-au construit in mine cuvinte ce pot exprima intamplarile traite.
Au trecut zle, nopti, saptamani si luni in care am observat ca a trai este un miracol.
Ma bucur atunci cand vad un zambet sincer si din suflet pe chipul unui batran ce primeste un sprijin pentru a cobori o treapta din partea unui copil ce ajuta dezinteresat, asa cum parintii lui l-au ajutat sa faca primii pasi.
Stiati ca parintii sunt cei care ne iubesc neconditionat? Acum daca felul lor de a iubi nu este asa cum ne dorim, asta nu inseamna ca nu ne iubesc.Multi parinti vor sa avem parte de ceea ce nu au avut ei parte. E normal pe de o parte, dar cred ca ceea ce are nevoie un copil este afectiune si libertatea de a-si exprima personalitatea.
Daca unii dintre noi sunt confunzi in relatia de cuplu este pentru ca in copilarie parintii nu au stiut sa isi exprime iubirea.
Iubim fiecare in felul nostru si de multe ori suntem surprinsi ca putem iubi atat de mult, incat daca te intrebi cat de mult iubesti raspunsul este "nu stiu".
Sa te simti iubit si apreciat este ca si cum ai avea un giuvaier.
Bogatia fiintei umane consta in liniste sufleteasca.



21 septembrie 2014

Stii de ce plang oamenii?

Oamenii plang atunci cand nu mai au puterea sa reactioneze decat astfel.
Cum te simti dupa ce simti ca in ochii tai se creeaza mici oceane ce se rostogolesc de-a valma pe obraji, pe gat, in san? Te simti usurat pentru moment, durerea sau fericirea persista...
Acum cateva zile priveam in ochii negri a unei fetite agitate de tumultul primei zi de scoala... Era dezorientata. In multime bunica ei se aude. Fetita zambeste. Bunica este mai emotionata ca ea. Nepotica ei creste... In ochii fetitei se creeaza sclipiri de roua, bunica deja isi lasa emotia sa se exprime pe chipul sau... Lacrimile sunt cheile eliberatoare ale trairilor intense.
Suntem cu totii norocosi ca putem sa simtim: durerea, placerea... Suntem vii. Poate in alta dimensiune este altfel. Conteaza? Nu. Suntem aici  si acum.
Daca simti sa faci ceva: fa!!! Nu lasa loc regretelor in sufletul tau!
Esti un om liber atat timp cat crezi in libertatea ta!

31 august 2014

Intr-o zi, o sa iti arat cum se mangaie sufletul




Ö - Ce ma fac eu cu tine?
° - Ce am facut? :)
Ö - Nimic rau. :)
° - Atunci e bine.
Ö - Si acum ne intalnim in somn. Daca adormi tu, o sa adorm si eu.
° - Eu pot sa vin la tine in vis, doar sa lasi lampadarul aprins. Fac rime...
Ö - Il las. Haide! :)
° - Dar sa nu te astepti sa spun prea multe. Exista marea posibilitate sa adorm ca un copil cuibarita la pieptul tau. Mi se spune ca dorm ca un copil...
Ö - Nici nu trebuie sa spui. Intr-o zi, o sa iti arat cum se mangaie sufletul.
      Vai, ce tandreturi pe capul meu la ora asta. :D Hai la somn, ca spun prostii. :)
° - Frumos... M-am emotionat citind "cum se mangaie sufletul"... M-am incalzit instant in zona inimii. Da... Multumesc! Imi doresc sa spui mereu ceea ce simti, fara sa gandesti. Esti in siguranta cu mine. Respect enorm simtirile din tot sufletul!
Ö - Tocmai asta ma sperie!!! Sabina, ne-am intalnit ieri! :)
° - Nu ne-am intalnit inca. :) Sper sa fie si mai bine cand o sa ne intalnim. Inceputurile sunt grozave. Sa pretuim momentele acestea cand ne descoperim.
Ö - Uneori nu stiu ce sa iti mai spun! Doar atat :) M-am emotionat! :)
° - :) Te simt... E de bine!
Ö - Esti un om puternic, dar foarte sensibil.
° - Da, poate prea sensibila... Si ai sesizat bine ca lasasem garda jos la sfarsitul conversatiei telefonice. :) Ai o voce calda. Tin cont de voce de obicei...
     Ce te sperie in legatura cu mine?
Ö - Tu ma sperii! Tu, cu toate! Pentru ca... Imi place cu tine si ... Mi-e teama de asta! Nimic nu e intamplator! Eu sunt ferm convins de asta! Starea asta ma sperie! :) si poate creste... ca un copac, cu radacini puternice. Pare o samanta... potrivita, nu stiu. Ma sperie si ce zic!:D
 Simt multe, dar hai sa nu ne spunem cuvinte mari! :) Poate oboseala accentueaza starile si poate suntem mai sensibili acum. E bine sa ne echilibram pentru ca mai e :) si nu prea vreau sa ma grabesc cu tine. Deloc.
° - E frumos afara si eu zambesc pe strada. Te-as lua de mana si te-as duce in lume!
Ö - Imi place la Sibiu. Du-ma cu tine! Si eu te iau cu mine. Ma pregatesc sa plec! Mi-e dor de tine! :) Cum naiba mi-e dor de tine??? Dar imi este! Oof!  :) ... Nu stiu ce o sa fie si daca nu o sa fie? :( Daca nu o sa iti placa de mine... :( Si... Mie... mi-e dor de tine :( cum poate sa imi fie dor de tine??? :( ma sperie dorul asta.  Mai vii sa dormi cu mine si azi? Tu nu ai gresit cu nimic. Sunt eu prea sensibil. Si mie imi place de tine, cu tine... aproape am ametit. si cand te-ai emotionat, mi s-a taiat rasuflarea. Eu acum, deocamdata, simt... ca te vreau cu mine! Hai sa avem rabdare cu noi! Si eu imi doresc... O sa fie bine, nu-i asa? :) Of, Sabina! :) Imi pare atat de rau ca te-am intalnit acum. Sunt atat de nauc, ca nu stiu ce sa iti scriu. Doar stiu ca ti-as scrie, dar crede-ma ca acum nu ma duce mintea! O sa imi treaca. Ai rabdare cu mine, te rog! Mi-as pune capul in poala ta si poate ca as plange chiar. Imi este draga! Deja??? Somn usor! Sa imi dai un semn cand te trezesti, te rog!
...
Mi-ar placea sa ascult ploaia cu tine! :) Am postat ceva pe Facebook :) Pentru tine am... You can reduce me to tears with a single sigh :)
° - Acum am vazut mesajul. Ma pierdusem in ganduri... Ma crezi ca nu mi te pot scoate din cap? Ador acest inceput! Ma face sa vibreze in mine simtiri...
Ö - Hmmm... numai inceputul te face sa vibrezi?
° - Nu am de unde sa stiu cum va fi. Imi doresc din tot sufletul ca in fiecare zi sa fie un inceput!
Daca s-ar putea te-as lasa sa imi atingi sufletul si sa simti cu adevarat cum sunt... Imi doresc sa te descoperi in mine si eu sa ma regasesc in tine! M-am emotionat... Vreau sa iti transmit tot ceea ce simt, chiar daca este posibil ca tu sa nu fi pregatit sa primesti. Te inteleg ca esti confuz si eu sunt, dar imi deschid inima si ma bucur de tot ceea ce receptionez si transmit. Stau in pat deja, pe intuneric, ma bucur de linistea din jur si din mine. :)
Ö - Of, Sabina!
° - Sa fie intr-un ceas bun tot ceea ce se intampla!  Sunt extrem de emotionata... Am scris mai devreme pe Facebook: "de multe ori ma gandesc sa ma dezbrac de trupu-mi si sa ramn doar cu sufletul". Vreau sa ma cunoasca cineva cum sunt in interior, nu ceea ce arat eu la exterior. Daca ai fi acum langa mine, te-as ruga sa ma imbratisezi si sa stam o vreme asa.
Ö - Sabina? :) Vreau sa te aud! Am niste lacrimi mari pe obraz! Si imi e rusine sa vorbesc cu tine... Of, ce imi faci! Asa tare vreau la tine in brate! De unde atata tandrete?
° - Din tine. Si nici nu stiai. :) Te tin toata noaptea si tu dormi linistit si in siguranta. :)
Ö - Ma pierd cu tine! Cand ai inceput povestea aia, imi venea asa... sa ma lipesc de tine! Sa nu iti mai dau drumjul deloc! Niciodata!
° - Imi doresc sa te iubesc! Imi bate inima cu putere, ma duc sa fumez pe terasa. Am nevoie de aer... Simt ca mi se taie rasuflarea. E de bine!
Ö - De aia am spus ca nu vreau sa ma vad maine cu tine! Mi-e teama! Am ajuns prea departe! :( Si imi esti draga! Ma indragostesc de tin, Sabina! Si nici nu ne-am vazut!!! :( (dar... cat de tare te simt.....) Imi vine sa te alint, imi vine sa spun vorbe mari...
° - Stiu cum e... De cand ne stim cum ne stim sunt doar cu tine. Si eu am emotii pentru maine, dar ni le invingem impreuna. Tot te voi iubi, indiferent de orice, si ai zis ca saruti broscoiul si daca devin zana e perfect. :) Fa ce simti! Eu asta fac mereu. Clar ca amandoi avem multa iubire de oferit si de primit. Suntem mai buni acum, stii! :)
Ö - Imi venea sa spun... va fi bine, iubita mea! O sa fiu cu tine si o sa fii cu mine! Doamne, prin ce stari ma treci!
° - Sunt iubita ta de suflet si iti promit ca va fi bine pentru ca amandoi ne dorim! Uite ca spun cuvinte mari, dar si ce daca... daca asta simt. Vom invata sa ne iubim, daca ne dorim. Nu-s chiar un broscoi oribil.
Ö - Nu esti deloc un broscoi... Esti Sabina si ... imi esti... asa draga. Imi vine sa plang. Vreau cu tine!
° - Ma faci sa plang. Trezesti in mine frumosul vietii: iubirea. Multumesc cu toata fiinta mea! Hai sa adormim si sa lasam lacrimile sa se prelinga pe obraji si dormim fericiti ca suntem impreuna. Uneori mai departe inseamna mai aproape...


26 august 2014

Intalnire cu destinul - Leni Pintea Homeag

Azi 6 august 2014 - o zi de mare incercare in viata mea... - am intalnit o valoare a
societatii culturale romanesti:

 Leni Pintea Homeag


Pentru multi dintre dumneavoastra acest nume poate nu va spune nimic... caracteristic
poporului roman din ultimii 20 de ani sa isi uite valorile si sa le
pretuiasca 3 zile si 3 nopti dupa moartea lor. 
Sunt un om norocos si
Cineva acolo Sus, Jos, peste tot pe unde merg chiar ma iubeste. 
De mica
mi-am dorit sa fiu actrita si anul acesta este acel an in care imi voi
da testul cu mine in fata comisiei de examinare cand sufletul meu se manifesta pe scena.
 Nu stiu ce sanse am, dar
incercarea moarte n-are. 
Azi am renuntat "fortata" de imprejurari la
formarea in psihoterapie integrativa si mi-am promis in Schitul
Sfintiilor Imparati Constantin si Elena din Moeciu de Jos 
ca am sa imi
indeplinesc visul: sa fiu actrita! 
Sunt constienta ca am toate sansele
sa fiu dezamagita, doar o sa am 33 de ani in curand, dar... se spune ca
ceea ce iti doresti curat si din, cu tot sufletul devine realitate. Asa
sa fie! Faca-se Voia Ta, Doamne! 
Ceea ce ne dorim fiecare sa se intample
precum meritam! 
O zi/seara inspirata tie - celei/celui care ti-ai oprit
atentia la ceea ce am scris mai sus!

22 august 2014

Act ori fapt?

Stiai ca si tu esti actor/actrita???
Daca nu esti pe o scena si crezi ca nu ai spectatori care sa te aplaude si care sa iti ofere flori si felicitari, nu inseamna ca nu esti actor/actrita!!!
Esti pe scena cea mai mare a universului! Esti pe scena vietii tale!!!
Ai un decor atat de mobil si atat de complex si ai mii, milioane, miliarde de spectatori!
Tu nu te dresezi doar unui segment de public. Tu te adresezi intregului glob pamantesc. Cele mai multe aplauze le primesti atunci cand nici nu te gandesti. Chiar acum cineva iti zambeste si te sprijina cand tu deja ai intrat in alt rol din spectacolul din aceste clipe pe care le traiesti. Stii cine este aceasta persoana vesela? Probabil ca da, probabil ca nu. Eu nu am sa iti spun si am sa te las sa descoperi singur/a.
Tu esti actorul, scenaristul, regizorul, chiar uneori si decorul spectacolui tau. Pe scena ta, chiar si pe a mea, si chiar pe scena fiecaruia dintre noi se intampla multe, in culisele sufletelor noastre suntem protagonistii principali, nu exista viata dincolo de scena, decat atunci cand sufletul nostru paraseste recuzita principala: trupul.
Joaca! Joaca-te! Fii interpretul/interpreta propriului tau spectacol pastrand bucuria vie a aplauzelor realizate din bataile de aripi a ingerilor tai!!!



25 iulie 2014

Oare ştii tu cum să mă iubeşti? Azi mi-ai arătat că da.



Încă te ascult şi mă minunez de ce poţi creea.
De ce ai stat ascuns, suflete, atâta timp?
De ce nu am îndrăznit mai devreme să îţi întâlnesc privirea?
De ce eşti acum şi nu atunci când aveam cea mai mare nevoie de mângâierea sufletului tău a sufletului meu?
De ce?
 De ce da?
De ce nu?
Oare, chiar, mai contează de ce?
Sunt întinsă pe podea şi îmi calmez durerile, iar tu îţi laşi sufletul să ţi se elibereze. Te ascult şi merg pe vibraţia energiei pe care o transmiţi. Simt cum licăre în inima mea dorinţa de a vedea luminiţa de la capătul tunelului.
Viaţa-mi nu mi se termină azi, şi nici mâine... viaţa mea mi-am încredinţat-o deja generaţiilor ce vor urma. Ţi-am urmat exemplul fără să ştiu că aveam acelaţi scop: să fim stele călătoare ce se înmiresmează înmiresmând mediul înconjurător.
 Ştii tu, oare, că azi ai reuşit să mă scoţi din infernul durerii şi să mă aduci prezentă în raiul plăcerii de a continua să trăiesc înspre eliberarea credinţelor vicioase ???
Da.
Nu există depresie.
Nu există atac de panică.
Nu există nicio boală.
Suntem numai şi numai lumină.
Umbrele sunt doar încercări în a ne verifica credinţa că suntem minuni a Creatorului.
Nu mă întreba cine e Creatorul pentru că nu mai ştiu, chiar nu îmi mai amintesc, şi chiar de ar fi să ştiu nu ar conta. Contează că acum respir acelaşi aer pe care-l respiri şi tu, contează că atunci când privesc dincolo de dincolo în sufletul unui nepământean, cică pământean, simt că mă topesc contopindu-mă cu întreg universul.
Ştii tu, oare, că eu azi m-am dezbrăcat de trupu-mi şi mi-am lăsat sufletul să mă conducă către lumină?
Tu ştii multe şi te prefaci că înţelegi puţine, dar azi lumina ţi-a ieşit din trupu-ţi şi mi-a săgetat trupu-mi.
Mulţumesc! Namaste! - Divinitatea din mine salută divinitatea din tine!

15 iulie 2014

Un medic tre­buie să fie un călă­tor... Cunoaşterea în­seam­nă experienţă - Theo­phras­tus

  • Un medic tre­buie să fie un călă­tor... Cunoaşterea în­seam­nă experienţă - Theo­phras­tus
    Unicul fiu Theo­phras­tus al me­di­cului şi chi­mistului Wilhelm Bombastus von Hohen­heim - Theo­phras­tus avea să ajungă la con­cluzia că "Uni­versităţile nu te învaţă totul, aşa încât un medic tre­buie să caute babe, ţigani, vră­ji­tori, triburi nomade, tâlhari bătrâni şi alţi ase­menea proscrişi şi să ia lecţii de la ei. Un medic tre­buie să fie un călă­tor... Cunoaşterea în­seam­nă experienţă"Citind cele de mai sus mi-am adus aminte de o intamplare petrecuta in viata mea.
    Eram în anul 2009 şi tocmai mă întorsesem din Londra, unde timp de 1 lună am muncit ca dansatoare într-un club indian- pakistanez în fiecare zi de la ora 23:00 - 06:00. În acea lună dacă am dormit 22 de ore şi mâncarea mea era formată din: praz, măsline, apă, cappucino şi cereale cu lapte, fumam cel puţin 1 pachet de ţigări pe zi. Întoarsă acasă, răpusă de o răceală cruntă, mai era şi gripa aviară la modă în acea vreme, corpul meu ceda pe zi ce trece: ameţeam, de-abia mă ţineam pe picioare. Am ajuns la doctorul de familie şi apoi am fost şi la centrul de diagnostic, plus la spitalul militar şi spitalul de la Valea Iaşului - judeţul Argeş. Eram suspectă de leucemie pentru că era şi normal: sistemul meu imunatar era slăbit. Mă gândeam că o să mor, dar nu îmi era frică. Moartea din punctul meu de vedere este doar o altă călătorie. Au trecut câteva luni până când o prietenă de la Bucureşti m-a sunat să mă întrebe ce mai fac. Clar: nu eram bine. Până să ajung în oraş să mă întâlnesc cu ea a durat o jumătatete de oră, când de fel ar fi durat doar 7-8 minute. Mă mişcam greu. Ajunsă la locul întâlnirii, prietena mea mă întreaba ce fac a doua zi. Nu aveam ce să fac, decât să îmi port trupul viu printre oameni. Mi-a sugerat să merg cu ea la Coriciuc Nicolae de la Brodina din judeţul Suceava. Nu aveam bani. Dar ea a insistat să mergem, dar în condiţiile ei: să nu fumez şi să nu mai fiu "academică" verbal. Astfel că a doua zi am pornit la drum. Ajungând în faţa unei bojdeuci în Brodina. În întâmpinare ne-a ieşit un munte de om şi eu am rămas mută o clipă... am avut impresia că-l văd pe Ion Creangă. Ce imaginaţie am şi eu uneori. Ne-a invitat în micuţa sa casă cu atâta ospitalitate pe care nu o mai întâlnisem de ceva vreme. S-a uitat "moşul" atent la noi şi ne-a studiat pe fiecare până când mă fixează cu privirea şi mă întreabă: "cine e bolnav aici?" eu: "nu ştiu, să vedem".
    Domnul Colea, că aşa i se mai spune, a început să ne ia pe fiecare la trosnit. Eram eu, prietena de la Bucureşti şi cu iubitul ei plus fratele acestuia. Poate nu s-a înţeles ce înseamnă trosnit. Adică ne-a trosnit oasele într-un fel numai de el ştiut în acea bojdeucă. Spuneai că ne cântau oasele. La mine fu' greu, că eu mi-s tare Toma Necredinciosul. Dar tot m-a trosnit de m-a minunat, mai ales când pe burtă fiind... Colea mă ia de mâini şi le trage spre el şi apoi trosc, trosc cu călcâiul unui picior de-a lui fix pe coloana mea vertebrală. Faza e că nu mă durea, doar trosneam. Eram fascinată. Cine era nenea ăsta? Atât de bun şi totuşi atât de mare care-mi aducea aminte de Creangă...??? Încep să studiez prin jur. Multe cărţi, dar de-alea mari ca la filosofie, de mai bine nu le citeşti, ci te foloseşti de ele să fii mai înalt sau le găseşti altă întrebuinţare materială, că spirituală te ia capul numai când le vezi cât de groase sunt de nu îţi mai vine să îţi oboseşti ochii citindu-le Bun. Am crezut că doar asta a fost, dar de unde? Apare în peisaj soţia domnului cu o farfurie în mână. Nu vedeam bine ce era în farfurie, dar mirosea bine. Şi chiar dacă nu aveam eu poftă de mâncare, aş fi vrut să mănânc. Era o plăcintă de dovleac şi, domn'e, am mâncat. Bună! Bună plăcinta, doamna era extrem de bună gazdă.
    Mi se facuse somn, culmea e că mie nu prea îmi era somn de fel, dar acolo era atât de bine. Trosniseră oasele, mai trosneau şi lemnele în foc, caneapeaua pe care stăteam era confortabilă, ce mai: un mediu ambiant plăcut pentru a trage un pui de somn. :) Dar nu. Colea vine în faţa mea şi mă întreabă ce e cu mine. Normal că îi spun că sunt bine, ci doar puţin obosită. Mă scanează el aşa cu palma lui uriaşă, cum fac practicanţii de reiki şi îmi spune: "tu ai sinuzită puternică. Nu-i aşa că ieşi afară cu părul ud? " Avea dreptate omul. Eu nu îmi usuc decât foarte rar părul cu feonul şi ies des cu părul umed. Nu mă usuc cu feonul că am oroare de zgomotul ăla şi de căldura aia idioată ce o emană forţat pe chipul meu gingaş. Glumesc referitor la chip, dar feonul chiar mă disperă. Mda... Şi Colea începe să mă mai palmeze energetic şi mă ia usor somnul, dar eu puternica rezist şi îi spun că vreau afară la aer. Şi merge şi el cu mine. Mă opreşte într-un fel de hambar, grajd. Şi m-a rugat să nu ating nimic, doar să privesc. Tulai, şi ce văd? În încăperea aia din lemn era plin de plante. Plin, domn'e, cu tot felul de plante puse la uscat. Şi mi-a explicat care cum sunt şi când le-a cules şi pentru ce. Eram fascinată. Nu văzusem în viaţa mea aşa ceva.
    Bun. Nu am mai stat multă vreme şi am plecat de la "bojdeuca lui Creangă" de la Brodina. Colea mi-a dat 7 plicuţe cu amestec de plante şi mi-a zis cum să mi le administrez trupului: în fiecare zi pe seară, înainte de culcare, să iau câte un pliculeţ şi să-l porţionez în două părţi egale, o jumătate să trag cu un pai pe o nară şi cealaltă jumătate pe cealaltă nară. Să fiu cu picioarele goale într-un lighean cu apă călduţă, cât rezist eu la caldură, şi cineva să fie lângă mine să mă ţină de frunte. De ce? Vă spun imediat. Mi-a mai dat o sticluţă de sirop din muguri de brad şi mentă cu miere şi mi-a zis să beau câte o gură dimineaţa pe stomacul gol sau când simt că sunt sleită de puteri. Am ajuns acasă şi am început să fac ce mi-a zis domnul Colea. Ce mai conta că doar eram suspectă de leucemie. Şi am început să trag pe nas praful recomandat de "Creangă" exact cum mi-a spus. Şi ce m-a mai apucat strănutul, de mi se înroşiseră ochii. Dar nu asta a fost interesant, ci faptul că după o tură bună de strănutat a început să îmi curgă din nări puroi ca apa de la robinet. Unde? În lighean. A, stăteam aşezată în fund pe caneapeau de acasă cu picioarele în lighean cu apa calduţă. Nu îmi place apa fierbinte. Şi aşa am făcut în fiecare seara timp de 6 zile. Aveam program seara de a "trage pe nas" şi de a da drumul la robinetul cu puroi ce îmi curgea din cap. Până când a început să îmi curgă sânge şi m-am cam speriat. După ce că eram eu slabă, măcar sângele să fie în mine. :) Ideea e că uşor - uşor am început să mănânc şi să îmi revin. Am scăpat şi de dureri de cap şi de ameţeli. Deci, na', sunt oameni ce cunosc plantele şi pot ajuta. Dacă unii dintre voi sunteţi bolnavi căutaţi cât mai multă informaţie legată de boala diagnosticată de medici.
    Totul e posibil!
    Doar dacă vrei să trăieşti armonios şi sănătos depinde numai şi numai de Tine! Cine nu crede povestea asta pot spune câteva persoane care ştiu şi pot confirma cele spuse mai sus pentru că au asistat la acea perioadă din viaţa mea, şi anume: Flavia Jinga, Andra Chiriţă, Cosmin Zodila etcetera.

    Pentru a vedea şi voi ce am văzut eu cu ochii mei: https://www.youtube.com/watch?v=PdhysMwOwb4&feature=youtu.be

13 iunie 2014

Mă umpli cu oxigenul iubirii!


 Respir adânc şi dau afară din pieptu-mi aerul care nu îmi face bine fiinţei... De când te-am cunoscut, şi am siguranţa că te ştiu de mai multe vieţi, trag aer des in piept... Mă întrebi de ce oftez... Eu îţi spun doar că am sufletul mic şi nu încape mereu oxigenul iubirii ce mi-l transmiţi cu atâta forţă. Până acum eu nu am ştiut, simţit sau poate nu eram pregatită să primesc oxigenul iubirii. Îmi face bine să mă iubeşti. Mi-am dorit mereu pe cineva care să mă iubească cum o faci tu. Ai apărut in viaţa-mi când mă aşteptam mai puţin... chiar nu mai aveam speranţă că exişti şi mă consolasem cu ideea că ai fost doar în visele mele. Dar nu! TU ai apărut!. Tu m-ai căutat.
Ce bine că ai avut inspiraţia să mă abordezi, chiar dacă eu nu mai aveam chef de nimic. Ai avut răbdare cu mine. Şi cu mine e greu. Am avut multe reclamaţii în trecut legate de viaţa în cuplu... Mulţi mi-au zis că sunt rece, chiar dacă eu eram caldă... Au avut mulţi aşteptări de la mine şi, poate, sigur şi eu am avut aşteptările mele. Nu a fost să fie! Trecutul este trecut şi acolo rămâne!
Te iubesc deja şi îţi mulţumesc că mă iubeşti!
Aseară priveam luna... Nu mai văzusem de foarte mult timp o lună aşa de frumoasă. O minge albă şi luminoasă pe cer... Frumoasă imagine! Dacă închid ochii o văd din nou. :)

O să râzi, poate, de mine la ce îmi imaginam când priveam ca un copil luna... Îmi imaginam că acolo pe lună este inima noastră cu dorinţele noastre înălţate... Nu prea văd eu bine mereu, dar pot să îmi imaginez că văd. Da, acolo e inima noastră comună! :)
Dar ştii tu, oare, că noi avem o inimă comună şi aici pe Pământ? Lasă-ţi capul pe pieptul meu şi ascultă-mi inima cum imi bate mai repede când te simte că eşti atentă la ea.
Te iubesc e puţin spus... Îmi doresc să ne iubim ca acum şi peste 20 de ani! :) Dacă e să uităm că ne iubim ştii ce fac? Rog luna să ne trimită inima noastră de care ea are încă grijă şi acum.
Să iubeşti şi să fii iubit e o minune! Rar se întâmplă să trăieşti miracolul iubirii... Oricum când iubeşti şi eşti iubit curat simţi că luna nu e degeaba pe cer.
Răsuflu liniştită... fac loc aerului tău... respir cu ajutorul nostru... :*



26 mai 2014

Excursia noastră de-abia acum începe!


Ce doare cel mai tare în viaţă?

- să nu ai parte de sănătate
- să pierzi pe cineva drag
- să nu iubeşti şi să nu fi iubit
- să nu îţi fie recunoscută munca
- să nu ai bani
- să nu ai suport moral din partea nimănui, etc.

Probabil sunt multe motive care te pot afunda într-o depresie profundă, doar că toate trec dacă îţi acorzi timp şi ai mereu certitudinea că ceea ce ţi se întâmplă acum va căpăta un sens mai târziu.
Este preferabil ca atunci când nu merg lucrurile cum îţi doreşti să priveşti în tine şi să te întrebi: "Mă ajută cu ceva să mă îngrijorez?"
Excursia noastră începe în fiecare clipă în această viaţă.
Nici nu realizăm căt de scurtă ne e viaţa. În fiecare zi dacă ai o fărâmă de nou, te poţi numi un om bogat.
Sunt atât de bogată de clipe, trăiri, experienţe...
Mulţumesc şi sunt recunoscătoare trecutului, prezentului şi viitorului!

13 mai 2014

Peniţa verde a imaginaţiei



M-am dat peste cap de 2 ori şi m-am transformat într-o peniţă plină de inspiraţie.
Înmoi din când în cănd vârful peniţei în călimara societăţii şi extrag din tumultul gândurilor oamenilor dorinţa fiecăruia de a se simţi special.
Toţi căutăm să fim apreciaţi şi să ni se recunoască toate cele, doar puţini îşi văd de treaba lor fără să se uite în stânga sau în dreapta şi aceia sunt ARTIŞTII.
Dacă apreciez ceva în lumea asta este omul care îşi urmează calea şi îşi şlefuieşte talentul ce i l-a hărăzit Dumnezeu.
De câteva zile am tot ascultat şi privit interviuri cu oameni ce au lăsat frumoase urme adânci în cultura românească şi internaţională. Am sesizat că punctul comun în gândirea "nebunilor frumoşi" ce au schimbat lumea este harul divin de care sunt conştienţi încă din fragedă copilărie. Ştiind asta au mers siguri pe ei fix pe linia trasată de destin creeând un festin artistic.
Deci cine trebuie să se bucure de succes îi este bine conturată dorinţa de a manifesta talentul din copilărie şi focul creaţiei îi arde continuu, chiar şi atunci când face primii paşi dincolo de viaţa pământeană.
Tu ce talent ai şi ce faci pentru a-l scoate la lumină?

29 aprilie 2014

Dacă nimic nu este întâmplător unde este liberul arbitru???

Dacă nimic nu este întâmplător unde este liberul arbitru???