20 februarie 2017

“Eu am făcut piatra să cânte pentru omenire”, Constantin Brâncuşi

"Nu sunt ce par a fi şi nu sunt nimic din ce-aş fi părut că sunt", spune ea, cea mai tânără colaboratoare a proiectului Romania Paradis. De origini basarabene, autoare a cărţii "Amintiri spre viitor..." şi membru fondator al Asociaţiei "Poarta catre tine", Sabina Laiber a scris pentru noi un articol în care îl omagiază pe marele Brâncuşi

“Eu am făcut piatra să cânte pentru omenire”
Constantin Brancusi
Arta trebuie să apropie, nu să depărteze, să umple, nu să sape prăpăstii în bietele noastre spirite şi aşa îndestul de răscolite de întrebări. În artă nu trebuie să existe străini. Eu am făcut piatra să cânte pentru omenire. – Brâncuşi, Constantin (19.02.1876, Hobiţa, Gorj, România – 16.03.1957, Paris, Franţa)

Constantin Brâncuşi

A scrie despre Constantin Brâncuşi este o mare responsabilitate, dar în acelaşi timp o onoare şi mă bucur că el a fost, este şi va fi român!
Dorinţa lui acerbă a fost să fie sculptor şi a reuşit la superlativ absolut atât pentru vremea aceea, cât şi pentru timpurile prezente.
Tot ceea ce a făcut a fost din inimă şi cu bucurie, fără să creadă în suferinţa creatoare.
A pornit de la realitate şi a exprimat în toate lucrările sale tot ceea ce i-a încununat viaţa: locurile natale, obiceiurile şi tradiţiile atât din ţara sa de origine, cât şi inspirat de alte culturi.
A-l descoperi pe Brâncuşi înseamnă a merge pe unde a mers şi el şi a-i atinge lucrările fără sfială, cu bucurie şi mândria de care el a dat dovadă de fiecare dată când atingea simplitatea reală a lucrurilor.

“Cumintenia pamantului”

“Artistul trebuie să ştie să scoată la suprafaţă fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală însăşi esenţa sa cosmică, într-o existenţă cu adevărat vizibilă. Colaborarea intimă între artist şi materialele folosite, precum şi pasiunea care uneşte bucuria meseriaşului cu elanul vizionarului îl duc pe rând la esenţializare, la forma ideii în sine, ceea ce contează este opera dusă la capăt.
Din toată lumea numai românii şi africanii au ştiut cum să sculpteye în lemn.
Eliberează-te de pasiuni, eliberează-te de pofte, eliberează-te de greşeli – acestea sunt trei percepte, zale şi scut, pentru orice spirit. Purtând această armură, eşti puternic în contra râului – devii invulnerabil. Eu am făcut piatra să cânte pentru OmenireEu am pornit, întotdeauna, de la o idée, de la NaturăEu am voit să înalţ dincolo de pământ. Cocoşii mei cântă! Şi păsările mele zboară! Eu aş vrea să creez aşa cum respirEu nu creez păsări, ci zboruri.” – Constantin Brâncuşi
Brâncuşi  a ştiut că a căuta  „la umbra marilor copaci nu creşte nimic” şi de aceea a mers pe drumul ales de el, fără să se oprească şi în prezent, fiind nemuritor în memoria noastră colectivă şi viu prin lucrările sale: 1897 – Craiova – Bustul lui Gheorghe Chițu; 1898 – București – Bustul Vitellius; 1900 – București – Capul lui Laocoon; 1902 – București- Ecorșeul; 1902, probabil ianuarie – București – statuetă simbolizând muzica corală românească;  1902, octombrie – Craiova – bustul lui Ion Georgescu-Gorjan; 1903 – București – Bustul generalului Carol Davila;  1905 – Paris – Orgoliu; 1906 – Paris – Copil– ghips;  1906 – Paris – Supliciu– piatră;  1906 – Paris – Cap de copil– bronz; 1906 – Paris – bustul Victoriei Vaschide; 1906 – Paris – bustul doctorului Zaharia Samfirescu; 1906 – Paris- portretul pictorului Nicolae Dărăscu;  Supliciu (1906-1907);  Copil dormind (1906-1908);  Capul unei tinere fete (1907);  Cumințenia pământului (1907);  Bustul lui Petre Stănescu (1907);  Sărutul (1907-1908);  Somnul (1908); Danaida (1908);  Înțelepciune (c. 1908); Baronesa RF (1909);  Coapsa (Fragment de tors) sau „Tors I” (1909-1910);  Muza adormită (în marmură și în bronz) (1909-1910);  Monumentul funerar al lui Petre Stănescu din Buzău (1910);  Rugăciunea (1910);  Visul (1910);  Măiastra I (marmură albă) (1910); Sărutul (Monumentul funerar al Tatianei Rachevski) (1910); Prometeu (1911);  Măiastra II (bronz) (1911); Portretul lui George (1911); Doi pinguini (1911-1914); Muza (1912); Măiastra III (bronz) (1912); Monument în memoria lui Spiru Haret (1913); Cap de copil II (1913); Domnișoara Pogany I (1913); Primul pas (1913); Lespede de mormânt (1914); Primul țipăt (1914); Cariatida (I și II) (1915); Fiul risipitor (1915); Mica franceză (1915); Vrăjitoarea (1916); Coloana Sărutului (1916);  Principesa X (1915–1916); Adam (1917);  Muza A (1917); Tors de tânăr (1917–1922); Coloana fără sfârșit – lemn (1918); Cupa lui Socrate (1918); Himera (1918); Domnișoara Pogany II (1919); Pasărea de aur (1919); Începutul Lumii (1920); Leda I (c. 1920); Portretul doamnei Eugen Meyer Jr. (1920); Adam și Eva (1921); Peștele (1) (1922); Cocoșul (1) (1922); Socrate (1922); Leda II (1923); Portretul lui Eillen (1923); Pasărea în văzduh (1922-1923); Studiu pentru portretul d-rei Meyer (1924); Negresa blondă I (1924); Templul Crocodilului (1924); Fetișcana sofisticată (1924); Căpetenia (1925); Portretul lui Nancy Cunard (1925–1927); Peștele (2) (1927); Negresa blondă II (1928); Piatra de mormânt a Sandei Polizu-Micșunești (1928);Portretul lui A. Fundoianu (1929); Nou-născut (1930); Domnișoara Pogany III (1933);  Păsări în văzduh (1931-1936); Domnișoara Pogany IV (1933); Vatra (1934); Cocoșul (2) (1935); Foca (1936); Regele regilor (1938); Broasca țestoasă (1940); Țestoasa zburătoare (1943); Masa tăcerii (1937-1938); Poarta sărutului (1937-1938); Coloana infinitului ( 1937 – 1938)
O operă cu adevărat vastă, profundă, rezultat al unei înţelegeri intrinsece a realităţii percepute de marele Maestru al sculpturii româneşti şi universale. Cuvintele pot reda doar parţial imensitatea operei brâncuşiene. Muzica sferelor, povestea autentică a ţăranului nostru, înţelepciunea sa, drumurile bătute la pas prin străinătate, experienţele imbibate în modestia spiritului omului plecat în afara ţării sunt şi astăzi aceleaşi cu experienţele concetăţenilor noştri în Diaspora lumii. Dorul după ţară şi tradiţiile strămoşeşti l-au însoţit pe poetul pietrei şi al lemnului oriunde l-a purtat viaţa.  Nu se poate să nu amintim şi marea sa iubire pentru doamna muzicii populare româneşti Maria Tănase. Se pare că sentimentul fulgerător ce i-a unit pe cei doi i-a inspirat şi i-a legat în eternitate.  Pasărea măiastră a marelui Brâncuşi şi jalea cântecului Mariei vor rămâne simboluri în etern  ale geniului artistic al poporului român.
Sabina Laiber

13 februarie 2017

Doina - Mihai Eminescu valabilă şi în 2017

De actualitate!

Acum 17 ani îl aniversam pe Mihai Eminescu... 
La minutul 2:50 încep a mă supăra :) cu ajutorul versurilor din poezia "Doina" a marelui poet, jurnalist, patriot naţional. Îmi pare rău, ca şi atunci, că sonorizarea nu e cine ştie ce.








13 februarie, ora 21:00 2017 - Piaţa Victoriei - Bucureşti



Un mare om: Coriciuc Nicolae - nea Colea a murit, dar nu va muri niciodată în memoria multora...

Azi la ora 12:00 în satul Brodina, judeţul Suceava va fi înmormântat... un om care a ajutat mulţi oameni... Cei care l-au cunoscut cu adevărat pe acest "vindecător" îl pot conduce azi pe ultimul său drum pe pământ!
În 15 iulie 2014 scriam asta pe blogul meu şi azi aflu că acest om a trecut dincolo... Sunt şocată şi mă gândesc că oamenii cu adevărat buni se duc pe neaşteptate într-o lume pe care noi cei vii doar ne-o imaginăm sau ne e frică de ea.
Dumnezeu să-l odihnească în pace şi condoleanţe tuturor celor care l-au întâlnit pe acest mare om!!!
Un medic tre­buie să fie un călă­tor... Cunoaşterea în­seam­nă experienţă - Theo­phras­tus
Unicul fiu Theo­phras­tus al me­di­cului şi chi­mistului Wilhelm Bombastus von Hohen­heim - Theo­phras­tus avea să ajungă la con­cluzia că "Uni­versităţile nu te învaţă totul, aşa încât un medic tre­buie să caute babe, ţigani, vră­ji­tori, triburi nomade, tâlhari bătrâni şi alţi ase­menea proscrişi şi să ia lecţii de la ei. Un medic tre­buie să fie un călă­tor... Cunoaşterea în­seam­nă experienţă"Citind cele de mai sus mi-am adus aminte de o intamplare petrecuta in viata mea.
Eram în anul 2009 şi tocmai mă întorsesem din Londra, unde timp de 1 lună am muncit ca dansatoare într-un club indian- pakistanez în fiecare zi de la ora 23:00 - 06:00. În acea lună dacă am dormit 22 de ore şi mâncarea mea era formată din: praz, măsline, apă, cappucino şi cereale cu lapte, fumam cel puţin 1 pachet de ţigări pe zi. Întoarsă acasă, răpusă de o răceală cruntă, mai era şi gripa aviară la modă în acea vreme, corpul meu ceda pe zi ce trece: ameţeam, de-abia mă ţineam pe picioare. Am ajuns la doctorul de familie şi apoi am fost şi la centrul de diagnostic, plus la spitalul militar şi spitalul de la Valea Iaşului - judeţul Argeş. Eram suspectă de leucemie pentru că era şi normal: sistemul meu imunatar era slăbit. Mă gândeam că o să mor, dar nu îmi era frică. Moartea din punctul meu de vedere este doar o altă călătorie. Au trecut câteva luni până când o prietenă de la Bucureşti m-a sunat să mă întrebe ce mai fac. Clar: nu eram bine. Până să ajung în oraş să mă întâlnesc cu ea a durat o jumătatete de oră, când de fel ar fi durat doar 7-8 minute. Mă mişcam greu. Ajunsă la locul întâlnirii, prietena mea mă întreaba ce fac a doua zi. Nu aveam ce să fac, decât să îmi port trupul viu printre oameni. Mi-a sugerat să merg cu ea la Coriciuc Nicolae de la Brodina din judeţul Suceava. Nu aveam bani. Dar ea a insistat să mergem, dar în condiţiile ei: să nu fumez şi să nu mai fiu "academică" verbal. Astfel că a doua zi am pornit la drum. Ajungând în faţa unei bojdeuci în Brodina. În întâmpinare ne-a ieşit un munte de om şi eu am rămas mută o clipă... am avut impresia că-l văd pe Ion Creangă. Ce imaginaţie am şi eu uneori. Ne-a invitat în micuţa sa casă cu atâta ospitalitate pe care nu o mai întâlnisem de ceva vreme. S-a uitat "moşul" atent la noi şi ne-a studiat pe fiecare până când mă fixează cu privirea şi mă întreabă: "cine e bolnav aici?" eu: "nu ştiu, să vedem".
Domnul Colea, că aşa i se mai spune, a început să ne ia pe fiecare la trosnit. Eram eu, prietena de la Bucureşti şi cu iubitul ei plus fratele acestuia. Poate nu s-a înţeles ce înseamnă trosnit. Adică ne-a trosnit oasele într-un fel numai de el ştiut în acea bojdeucă. Spuneai că ne cântau oasele. La mine fu' greu, că eu mi-s tare Toma Necredinciosul. Dar tot m-a trosnit de m-a minunat, mai ales când pe burtă fiind... Colea mă ia de mâini şi le trage spre el şi apoi trosc, trosc cu călcâiul unui picior de-a lui fix pe coloana mea vertebrală. Faza e că nu mă durea, doar trosneam. Eram fascinată. Cine era nenea ăsta? Atât de bun şi totuşi atât de mare care-mi aducea aminte de Creangă...??? Încep să studiez prin jur. Multe cărţi, dar de-alea mari ca la filosofie, de mai bine nu le citeşti, ci te foloseşti de ele să fii mai înalt sau le găseşti altă întrebuinţare materială, că spirituală te ia capul numai când le vezi cât de groase sunt de nu îţi mai vine să îţi oboseşti ochii citindu-le Bun. Am crezut că doar asta a fost, dar de unde? Apare în peisaj soţia domnului cu o farfurie în mână. Nu vedeam bine ce era în farfurie, dar mirosea bine. Şi chiar dacă nu aveam eu poftă de mâncare, aş fi vrut să mănânc. Era o plăcintă de dovleac şi, domn'e, am mâncat. Bună! Bună plăcinta, doamna era extrem de bună gazdă.
Mi se facuse somn, culmea e că mie nu prea îmi era somn de fel, dar acolo era atât de bine. Trosniseră oasele, mai trosneau şi lemnele în foc, caneapeaua pe care stăteam era confortabilă, ce mai: un mediu ambiant plăcut pentru a trage un pui de somn. :) Dar nu. Colea vine în faţa mea şi mă întreabă ce e cu mine. Normal că îi spun că sunt bine, ci doar puţin obosită. Mă scanează el aşa cu palma lui uriaşă, cum fac practicanţii de reiki şi îmi spune: "tu ai sinuzită puternică. Nu-i aşa că ieşi afară cu părul ud? " Avea dreptate omul. Eu nu îmi usuc decât foarte rar părul cu feonul şi ies des cu părul umed. Nu mă usuc cu feonul că am oroare de zgomotul ăla şi de căldura aia idioată ce o emană forţat pe chipul meu gingaş. Glumesc referitor la chip, dar feonul chiar mă disperă. Mda... Şi Colea începe să mă mai palmeze energetic şi mă ia usor somnul, dar eu puternica rezist şi îi spun că vreau afară la aer. Şi merge şi el cu mine. Mă opreşte într-un fel de hambar, grajd. Şi m-a rugat să nu ating nimic, doar să privesc. Tulai, şi ce văd? În încăperea aia din lemn era plin de plante. Plin, domn'e, cu tot felul de plante puse la uscat. Şi mi-a explicat care cum sunt şi când le-a cules şi pentru ce. Eram fascinată. Nu văzusem în viaţa mea aşa ceva.
Bun. Nu am mai stat multă vreme şi am plecat de la "bojdeuca lui Creangă" de la Brodina. Colea mi-a dat 7 plicuţe cu amestec de plante şi mi-a zis cum să mi le administrez trupului: în fiecare zi pe seară, înainte de culcare, să iau câte un pliculeţ şi să-l porţionez în două părţi egale, o jumătate să trag cu un pai pe o nară şi cealaltă jumătate pe cealaltă nară. Să fiu cu picioarele goale într-un lighean cu apă călduţă, cât rezist eu la caldură, şi cineva să fie lângă mine să mă ţină de frunte. De ce? Vă spun imediat. Mi-a mai dat o sticluţă de sirop din muguri de brad şi mentă cu miere şi mi-a zis să beau câte o gură dimineaţa pe stomacul gol sau când simt că sunt sleită de puteri. Am ajuns acasă şi am început să fac ce mi-a zis domnul Colea. Ce mai conta că doar eram suspectă de leucemie. Şi am început să trag pe nas praful recomandat de "Creangă" exact cum mi-a spus. Şi ce m-a mai apucat strănutul, de mi se înroşiseră ochii. Dar nu asta a fost interesant, ci faptul că după o tură bună de strănutat a început să îmi curgă din nări puroi ca apa de la robinet. Unde? În lighean. A, stăteam aşezată în fund pe caneapeau de acasă cu picioarele în lighean cu apa calduţă. Nu îmi place apa fierbinte. Şi aşa am făcut în fiecare seara timp de 6 zile. Aveam program seara de a "trage pe nas" şi de a da drumul la robinetul cu puroi ce îmi curgea din cap. Până când a început să îmi curgă sânge şi m-am cam speriat. După ce că eram eu slabă, măcar sângele să fie în mine. :) Ideea e că uşor - uşor am început să mănânc şi să îmi revin. Am scăpat şi de dureri de cap şi de ameţeli. Deci, na', sunt oameni ce cunosc plantele şi pot ajuta. Dacă unii dintre voi sunteţi bolnavi căutaţi cât mai multă informaţie legată de boala diagnosticată de medici.
Totul e posibil!
Doar dacă vrei să trăieşti armonios şi sănătos depinde numai şi numai de Tine! Cine nu crede povestea asta pot spune câteva persoane care ştiu şi pot confirma cele spuse mai sus pentru că au asistat la acea perioadă din viaţa mea, şi anume: Flavia Jinga, Andra Chiriţă, Cosmin Zodila etcetera.
Pentru a vedea şi voi ce am văzut eu cu ochii mei:

10 februarie 2017

Suntem liberi in exprimare!

Tocmai ce m-am jucat un pic cu mina de creta sanguigna, carbune si creion de 0.5...
Cum nu am talent la desen e musai sa explic ce am gandit cand am desenat :)
Aproape toti oamenii cred ca viata inseamna libertate, dar pe unii moartea ii elibereaza, dar eu cred ca si viata si moartea sunt doar transdormari.
Avem in adn-ul nostru tot ceea ce este necesar pentru a fi fericiti, doar ca uneori ne blocam si o luam de la capat.
Ne nastem: suntem liberi la cunoastere!
Murim: suntem liberi la o altfel de cunoastere!
Tot ne transformam pana devenim o mica stea in universul cunoasterii colective!
Avem libertatea de a alege sa ne nastem sau sa murim in fiecare clipa pentru a ne explora fiinta!

7 februarie 2017

"Vinovații fără vină" au cerut in seara de 5 februarie 2017 să se facă LUMINĂ!!!



Masele pot sa fie usor manipulate. :) Mi-as dori sa nu se mai strige nimic in Piata Victoriei, ci cei care sunt prezenti sa faca un protest intr-un concert de liniste!!!

Iubesc România din tot sufletul si sunt mândră că sunt româncă!!!


Oamenii care nu ma cunosc au impresia ca sunt tacuta.
Oamenii care ma cunosc isi doresc asta. :):)
Vreau o tara de care sa fim mandri cu adevarat, schimbarea trebuie sa vina de la noi, fie ca esti doctor, profesor, avocat, agent comercial, contabil, economist, corporatist, artist, student sau elev, pensionar. Daca iti respecti principiile, si te trezesti in fiecare dimineata pregatit sa muncesti pentru visele tale, atunci faci parte dintre aceia care au adevarata putere in tara asta.
Respectul, mandria si demnitatea ne reprezinta cu adevarat, nu hotia, minciuna sau coruptia din politica, justitie, sri, politie, administratie publica, sistemul sanitar.
Suntem PATRIOTI, nu ca ei, patriHOTI. 
Dati-ne tara inapoi!
Noi suntem Romania!!!


Acum retraiesc cumva unele clipe descrise de tatal meu in cartea sa:

"În dimineaţa zilei de luni 16.04.1990, eu, Herta, Cârneci şi Sabău am fost transportaţi în incinta Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, unde după o lungă aşteptare ni s-a comunicat că judecarea recursului ordinar s-a amânat până pe data de 27.04.1990. 
După acest anunţ dureros, am fost readuşi în celulă din peninteciarul Mărgineni. 
Eu am fost scos şi dus la vorbitor, deja eram extenuat şi dereglat psihic, aproape nebun.
La vorbitor venise soţia şi naşul de cununie împreună cu fiica mea dragă.
Nu pot să relatez în cuvinte, marea bucurie pe care o aveam, dar cârligele nedreptăţii care îmi sfâşiaseră inima şi creierul m-au făcut să-i reproşez soţiei de ce nu s-a interesat de mine, de ce nu a venit avocatul, de ce nu a venit fratele meu Ion, etc.
Am început să plâng, nu am mai putut vorbi, deşi ambii mă încurajau şi mă îmbărbătau.
Glasul scumpei mele fetiţe care avea numai 8 anişori, care m-a văzut îmbrăcat în zeghe de puşcăriaş, cu glăsciorul ei mi-a spus: „Tată, fii tare, Dumnezeu încă nu are timp pentru tine, ai răbdare, în curând ai să fi liber.”
Necontrolându-mă, am vrut să o îmbrăţişez şi să sărut. M-am lovit de grilaj, nervii au cedat, fiind luat de gardieni, am strigat la soţie să aibă grijă de copii şi naşului să mă ajute.
Nașul meu de cununie Gigi Badea locuia în București în cartierul Dămăroaia.
Am ajuns în celulă plângând cuvintele dumnezeieşti ale fetiţei care m-au afectat profund, imprimându-se sfârtecător în creierul meu. Domnii Cărneci şi Herta m-au aşezat pe pat şi mi-au dat medicamente de liniştire.
Toţi tovarăşii de celulă au căutat să mă liniştească şi să mă ajute prin cuvinte de îmbărbătare. Dumnezeu m-a întărit şi mi-am revenit, rugăciunile învățate în copilărie le-am rostit permanent." - 
"Confesiunile unui ofiter superior de Contrainformatii militare" - Erbod Nirolf

Cred ca toti oamenii cu toate tiglele pe casă isi doresc sa traiasca intr-o tara civilizată unde legile sunt respectate. 
Sa se dea bon la fiecare bun achiziționat, să se plătească de patroni toate dările la stat si angajatul să fie respectat. 
Am o grămadă de prieteni destepti care muncesc in afara pe un salariu mai bun ca in România, chiar daca job- ul e mult sub nivelul lor intelectual. Cunosc destui oameni valoroși care nu au loc sa se afirme din cauza nepotismelor. 
Am spus si repet: imi doresc sa se faca un bilant contabil a tuturor oamenilor cu ce au castigat pana in 1989 si cu ceea ce au castigat dupa 1990. - astfel ar iesi un pic adevarul la iveală. Cum unii au si altii nu? Unde e pătura de mijloc a societatii? Balanta sa fie echilibrată.


5 zile la rand am fost printre oamenii nemultumiti, pe buna dreptate, de adoptarea Ordonanței de urgență nr. 13/2017.. Am vazut oameni in varsta, parinti si copii, tineri...
Poate e doar un joc politic international, dar oamenii din strada sunt cu adevarat nemultumiti.
Nu stiu, ca nu detin adevarul absolut, cata manipulare este, dar un lucru e cert: imi doresc sa traiesc intr-un stat in care nu am nevoie de: Pile, Relatii, Cunostinte pentru a pune in practica toate visele pe care le am!!!

Stiu ca s-a tot distribuit , dar sa ne reamintim de ce vrem schimbare in bine in Romania!
Romania, te iubesc! Am avut multe "oportunitati" sa plec din tara, dar nu, am ales sa raman si sa indur bogatia spirituala, naturala din tara mea, chiar daca au fost zile in care nu am avut bani de o paine. Nu am vrut sa devin corporatista, tocmai pentru ca iubesc libertatea la cuvant. Detest vorba aia: "capul plecat, sabia nu-l taie.' Inteleg ca unii au responsabilitati: casa, masina, rate, copii.. cum e normal intr-o tara civilizata.. Am preferat sa lupt fara bani pentru artistul roman inca anonim. Nu moare nimeni de foame sau de sete, o spun din experienta! :)
Sper ca va fi mai bine si valorile vor fi apreciate intr-un stat in care guvernantii se gandesc la fiecare cetatean in parte.
Am fost "judecata" deseori ca sunt desteapta, frumoasa si minunata, dar de ce nu fac compromisuri.. Pot, dar nu vreau!
Ai mei m-au invatat: sarac, dar curat!!!
Mi s-au facut propuneri de job-uri pline de bunavointa, dar cu pret mare pentru mine:
- platit in natura (ca doar sunt femeie si ei barbati si avem nevoi)
- sa intru in nu stiu ce partid ca doar politica aduce venituri mari in aceste timpuri
- sa fac prostitutie culturala
- sa plec din tara, ca acolo sunt cainii cu covrigi in coada
Hai, pe bune! Ia ca stau eu si inghit pana vomit alaturi de artistii anonimi: ARTA ROMANEASCA!!!
Sa fie pace si armonie in bogata noastra Romanie!!!

6 februarie 2017

Ganduri in randuri despre relatia de cuplu

Da, am iesit de buna voie si nesilita de nimeni din nou dintr-o relatie..
Melodia de mai sus are legatura. :)
Ma intreb daca mai are rost sa intru vreodata in vreo relatie asa zisa serioasa... sau mai bine sa ma bucur de mine in toata splendoarea mea...
Incep sa devin foarte increzuta si asta pentru ca nu mai sunt deloc vulnerabila. Cand am fost indragostita (nu doar ultima data, ci de fiecare data) parca eram batuta in cap: doream binele celuilalt, decat al meu.
Mi-am dat seama cu tot ceea ce s-a intamplat in ultima relatie ca:
- intr-adevar independenta mea conteaza!!!
- nimeni nu te iubeste neconditionat oricat de mult crezi in basme!!!
- banii nu aduc fericirea, dar o intretin!!!
- celalalt crede ca te cunoaste mai bine decat te stii tu pe tine!!! - Hai, pe bune?! :)
- daca nu esti satisfacut/a intim pleaca pana sa acumulezi frustrari!!!
- nu are rost sa speri ca va fi mai bine cand a dat semne de la bun inceput ca nu are incredere in visele tale!!!
- mai bine singur/a decat singur/a in doi!!!
- iubesti cu adevarat doar atunci cand nu spui "Te iubesc!"!!!
- vorbele sunt de prisos, iar faptele conteaza!!!
- sunt repede inlocuita cu o femeie mai desteapta, mai frumoasa, chiar daca eu am fost minunata!!!



"Sunt nemernica si sunt a dracu’ si fac tot ce-mi stă în putintă sa nu ma suporti, dar asta numai pentru ca mi-am permis sa sufar din cauza ta. 
In rest sunt o doamnă, iubesc, respect, am grijă de celălalt si de fericirea lui. In rest n-ai ce sa-mi reprosezi ! " - (dama de trefla)

Femeia e mult superioara emotional barbatului, dar poate doar ma insel...